12 definiții pentru implanta

din care

Explicative DEX

IMPLANTA, implantez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale chirurgicală și în scop terapeutic, în țesutul subcutanat sau în mușchi, un medicament sau un țesut străin care se resoarbe treptat. ♦ A stabili, a fixa, a așeza. – Din fr. implanter.

IMPLANTA, implantez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale chirurgicală și în scop terapeutic, în țesutul subcutanat sau în mușchi, un medicament sau un țesut străin care se resoarbe treptat. ♦ A stabili, a fixa, a așeza. – Din fr. implanter.

implanta vt [At: DA ms / Pzi: ~tez / E: fr implanter] 1 (Frm) A planta. 2 (Frm) A răsădi. 3 (Med; d. organe, medicamente, țesuturi, obiecte cu rol funcțional) A introduce pe cale chirurgicală într-un organism. 4 (Fig) A transfera un fenomen, un obicei etc. dintr-un spațiu în altul, dintr-o societate în alta.

IMPLANTA vb. I. tr. A insera, a fixa în; a introduce; a împlînta. [< fr. implanter].

IMPLANTA vb. tr. a insera, a fixa în. ◊ a amplasa (o clădire etc.). ◊ a introduce sub piele un medicament sau țesut, care se resoarbe treptat. (< fr. implanter)

implanta vb. I A introduce, a fixa ◊ „Profesorul N. M., șeful echipei de cercetări, care a reușit încrucișarea, a declarat că aceasta s-a realizat după metoda «in vitro», ovulul fecundat în condiții de laborator fiind implantat în uter [...]” Sc. 12 III 82 p. 5; v. și personaj-simbol (1973), microecran, pace-maker (din fr. implanter; DMN 1950; FC II 137, 138, 308; DEX, DN3)

A IMPLANTA ~ez tranz. med. (medicamente, organe, țesuturi etc.) A introduce pe cale chirurgicală sub piele sau sub mușchi. [Sil. im-plan-] /<fr. implanter

*implantéz v. tr. (lat. implantare, d. in, în, și planta, plantă. V. împlînt). Plantez, înfing un lucru într’altu: a implanta un cuțit într’un pepene. Fig. Stabilesc, introduc; a implanta obiceĭurĭ noŭă.

Ortografice DOOM

implanta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. implantez, 3 implantea; conj. prez. 1 sg. să implantez, 3 să implanteze

implanta (a ~) vb., ind. prez. 3 implantea

implanta vb., ind. prez. 1 sg. implantez, 3 sg. și pl. implantea

Sinonime

IMPLANTA vb. v. băga, insera, împlânta, înfige, vârî.

implanta vb. v. BĂGA. ÎMPLÎNTA. ÎNFIGE. VÎRÎ.

Intrare: implanta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • implanta
  • implantare
  • implantat
  • implantatu‑
  • implantând
  • implantându‑
singular plural
  • implantea
  • implantați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • implantez
(să)
  • implantez
  • implantam
  • implantai
  • implantasem
a II-a (tu)
  • implantezi
(să)
  • implantezi
  • implantai
  • implantași
  • implantaseși
a III-a (el, ea)
  • implantea
(să)
  • implanteze
  • implanta
  • implantă
  • implantase
plural I (noi)
  • implantăm
(să)
  • implantăm
  • implantam
  • implantarăm
  • implantaserăm
  • implantasem
a II-a (voi)
  • implantați
(să)
  • implantați
  • implantați
  • implantarăți
  • implantaserăți
  • implantaseți
a III-a (ei, ele)
  • implantea
(să)
  • implanteze
  • implantau
  • implanta
  • implantaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

implanta, implantezverb

  • 1. A introduce pe cale chirurgicală și în scop terapeutic, în țesutul subcutanat sau în mușchi, un medicament sau un țesut străin care se resoarbe treptat. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.1. Așeza, fixa, insera, introduce, stabili, împlânta. DEX '09 DEX '98 DN DCR2
      • format_quote Profesorul N. M., șeful echipei de cercetări, care a reușit încrucișarea, a declarat că aceasta s-a realizat după metoda «in vitro», ovulul fecundat în condiții de laborator fiind implantat în uter [...] Sc. 12 III 82 p. 5. DCR2
    • 1.2. A amplasa (o clădire etc.). MDN '00
      sinonime: amplasa
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.