INFORMAȚIE, informații, s. f. 1. Comunicare, veste, știre care pune pe cineva la curent cu o situație. 2. Lămurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitatea materialului de informare și de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare dintre elementele noi, în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în semnificația unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicație a unui instrument etc.). ◊ Teoria informației = teoria matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor. 4. (Biol.; în sintagma) Informație genetică = totalitate a materialului genetic dintr-o celulă capabilă să creeze secvențe de aminoacizi care, la rândul lor, formează proteine active. – Din fr. information, lat. informatio.

informat, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: informa] 1 Care a fost pus la curent. 2 Căruia i s-au dat informații. 3 Care a primit relații complete. 4 Care culege la timp informații. 5 Bazat pe informații exacte.

informație sf [At: ODOBESCU, S.II, 183 / V: ~iune sf / Pl: ~ii / E: fr information, lat informatio, -onis] 1 Comunicare. 2 Știre. 3 Relație care pune pe cineva la curent cu ceva Si: informare (7). 4 Lămurire asupra unei persoane, a unui lucru Si: informare (8). 5 Totalitate a materialului de informare și de documentare Si: izvor, sursă. 6 Fiecare dintre elementele noi, în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în semnificația unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicație a unui instrument etc.). 7 (Îs) Teoria ~i Teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor. 8 (Blg; îs) ~ genetică Totalitate a materialului genetic dintr-o celulă capabilă să creeze secvențe de aminoacizi care, la rândul lor, formează proteine active.

informațiune sf vz informație

înforma [At: ZILOT, C, 353 / V: ~fur~ / Pzi: ~mez / E: în + formă] 1-2 vtr (Înv) A (se) constitui. 3 vr A se transforma. 4 vr (Reg) A lua o formă frumoasă. 5 vr (Pex) A se găti.

înformat, ~ă a [At: VÎRCOL, V / V: ~fur~ / Pl: ~ați, ~e / E: înforma] (Îrg) 1 Format. 2 Gătit.

înfurmat, ~ă a vz înformat

INFORMAȚIE, informații, s. f. 1. Comunicare, veste, știre care pune pe cineva la curent cu o situație. 2. Lămurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitate a materialului de informare și de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare dintre elementele noi, în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în semnificația unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicație a unui instrument etc.). ◊ Teoria informației = teoria matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor. 4. (Biol.; în sintagma) Informație genetică = totalitate a materialului genetic dintr-o celulă capabilă să creeze secvențe de aminoacizi care, la rândul lor, formează proteine active. – Din fr. information, lat. informatio.

INFORMAT, -Ă, informați, -te, adj. Care a primit sau a cules informații precise, care s-a documentat prin cercetări amănunțite. Ziar bine informat.

INFORMAȚIE, informații, s. f. 1. Lămurire, comunicare, știre care pune pe cineva în curent cu o situație. Birou de informații. ▭ Îmi dădea aceste informații într-o șoaptă lină. SADOVEANU, N. F. 55. Vartolomeu Diaconu cerea informații. C. PETRESCU, A. 280. S-au primit informații că țăranii se agită. REBREANU, R. II 35. 2. Acțiunea de a (se) informa și rezultatul ei; material informativ. Lucrarea dovedește o bogată informație.

ÎNFORMA, înformez, vb. I. Tranz. (Învechit) A forma, a alcătui. Neasemănările înformează... geniul limbilor și desparte o limbă de alta. RUSSO, S. 87. [Hotarul județului] apucă pe la Mihăileni... înformînd un cot cu Molnița. I. IONESCU, D. 10.

INFORMAȚIE s.f. 1. Știre, veste, comunicare; lămurire (asupra unei persoane etc.). ♦ Semnal material capabil să declanșeze o reacție (acțiune) materială a unui sistem dinamic de autoreglare pentru care sistemul este condiționat și finalizat. 2. Documentare; totalitatea materialului de informare; izvoare. ◊ Teoria informației = teoria matematică a proprietăților generale ale surselor de informație și ale canalelor de transmisiune ale informațiilor. [Gen. -iei, var. informațiune s.f. / cf. fr. information, rus. informațiia, it. informazione].

INFORMAȚIUNE s.f. v. informație.

INFORMAȚIE s. f. 1. știre, veste, comunicare. ◊ lămurire asupra cuiva sau a ceva; totalitatea materialului de informare și de documentare; izvor, sursă. 2. noțiune centrală a teoriei comunicațiilor și a ciberneticii, desemnând elementele noi în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în structura unui mesaj, în semnificația unui simbol. ♦ teoria ĩ = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor. 3. ~ genetică = totalitatea materialului genetic dintr-o celulă. (< fr. information, lat. informatio)

INFORMAT ~tă (~ți, ~te) Care dispune de anumite informații; la curent cu multe lucruri. /v. a (se) informa

INFORMAȚIE ~i f. 1) Date, indicații despre ceva sau cineva. 2) Semnal material capabil să declanșeze o reacție a unui sistem. [G.-D. informației] /<fr. information, lat. informatio, ~onis

informați(un)e f. l. act judiciar care conține depozițiunile marturilor, în materie criminală; 2. pl. cercetări spre a afla ceva.

*informațiúne f. (fr. information; lat. informatio, -ónis, acțiunea de a instrui). Act judiciar care conține depozițiunile unor marturĭ. Fig. Știre, veste: a da cuĭva informațiunĭ despre ceva, a culege informațiunĭ. – Și -áție.

informație (desp. -ți-e) s. f., art. informația (desp. -ți-a), g.-d. art. informației; pl. informații, art. informațiile (desp. -ți-i-)

informație (-ți-e) s. f., art. informația (-ți-a), g.-d. art. informației; pl. informații, art. informațiile (-ți-i-)

informație s. f., pl. informații

informație

INFORMÁȚIE (< fr., lat.) s. f. 1. Comunicare, știre, veste. ♦ Lămurire dată asupra unei persoane sau asupra unui lucru; indicație; totalitatea materialului de informare și documentare; izvor (4), sursă (3). Datorită virtuților sale cognitive, i. dobândește ample valențe filozofice, contribuind la adâncirea înțelegerii procesului de reflectare. 2. Fiecare dintre elementele noi, în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în semnificația unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, grup de imagini, indicație a unui instrument etc.). ◊ Teoria informației = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de i., ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor, considerată din punctul de vedere al proprietăților statistice ale acestora. Inițiată (1927) de R.V.L. Hartley, a fost dezvoltată ulterior de C.E. Shannon (1948). Are largi aplicații în telecomunicații, cibernetică, conducerea economiei, lingvistică, genetică etc. 3. (BIOL.) I. genetică = i. despre particularitățile organismului care se transmit prin ereditate. Include i. despre structura tuturor enzimelor, proteinelor active și ARN-ului celulei, precum și referitoare la reglarea sintezei lor. La organismele pluricelulare, i.g. se transmite din generație în generație prin intermediul celulelor sexuale. La microorganismele procariote se transmite prin translucție și transformație. ◊ I. ereditară = i. înscrisă în genele de pe cromozomi, respectiv în structura ADN, sub forma unui mesaj biochimic, a unei secvențe de nucleotide. ◊ I. redundantă = i. în exces, inutilă sau chiar dăunătoare. Există totuși o redundanță optimă, care asigură, eficient și economic, funcționarea sistemului biologic.

INFORMAT adj. 1. v. documentat. 2. v. avizat.

INFORMAȚIE s. 1. comunicare, înștiințare, știre, veste. (O ~ de mare importanță.) 2. v. știre. 3. (înv.) cuvânt. (N-a primit ~iile lui.) 4. referință, relație. (Ce ~ii îmi poți da despre...?) 5. v. notă. 6. v. documentare. 7. v. sursă. 8. v. indicație.

ÎNFORMA vb. v. alcătui, compune, constitui, forma.

INFORMAT adj. 1. documentat. (Un cercetător ~.) 2. avizat, capabil, competent, pregătit, (fig.) tare. (E un om ~ în această problemă.)

INFORMAȚIE s. 1. comunicare, înștiințare, știre, veste. (O ~ de mare importanță.) 2. cunoștință, știre, veste, (prin Transilv.) hir, (înv.) mărturie, pliroforie, știință. (Ai vreo ~ despre el?) 3. (înv.) cuvînt. (N-a primit ~iile lui.) 4. referință, relație. (Ce ~ îmi poți da despre...?) 5. notă. (A publicat o ~ în ziarul de ieri.) 6. documentare, documentație, informare. (Muncă de ~.) 7. indicație, îndrumare, lămurire. (A primit toate ~iile necesare.)

înforma vb. v. ALCĂTUI. COMPUNE. CONSTITUI. FORMA.

INFORMAȚIE. Subst. Informație, sens, semnificație, conținut, denotație, valoare, noimă, tîlc; conotație. Cunoștințe, noțiuni, idei, date. Știre, veste, noutate, novita (înv.), nuvelă (înv.); mesaj, anunț, comunicat. Informare, înștiințare, încunoștințare, obștire (înv.), vestire, sesizare; indicație, îndrumare, lămurire, explicație, explicare; raport, raportare. Cunoaștere, știință, pregătire, instrucție. Semn, semnal, indice, indiciu. Sistem de semne, cod. Entropie. Redundanță. Sursă de informație. Sistem informațional. Teoria informației. Informatică. Adj. Informațional, de informație, informativ. Semnificativ, cu înțeles, denotativ; conotativ. Indicator, indicativ (rar), semnalizator. Entropie. Redundant. Vb. A fi informat, a dispune de informații, a fi la curent cu..., a cunoaște, a avea cunoștință de ceva, a ști. A se informa, a se pune la curent cu..., a se documenta, a cere informații, a descoase (fig.), a trage pe cineva de limbă, a stoarce informații; a afla, a auzi, a prinde de veste, a oblici (înv. și pop.). A informa, a înștiința, a încunoștința, a obști (înv.), a comunica, a anunța, a da de știre, a știrici (reg.), a da de veste, a trimite vorbă, a vesti, a semnala, a pune pe cineva la curent cu..., a aduce la cunoștință. V. carte, cunoaștere, cuvînt, jurnalistică, mesager, scrisoare, semn, semnificație, vorbire.

înformat, -ă, adj. (reg., înv.) 1. format. 2. gătit, chichit.