INFORMÁȚIE (< fr., lat.) s. f. 1. Comunicare, știre, veste. ♦ Lămurire dată asupra unei persoane sau asupra unui lucru; indicație; totalitatea materialului de informare și documentare; izvor (4), sursă (3). Datorită virtuților sale cognitive, i. dobândește ample valențe filozofice, contribuind la adâncirea înțelegerii procesului de reflectare. 2. Fiecare dintre elementele noi, în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în semnificația unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, grup de imagini, indicație a unui instrument etc.). ◊ Teoria informației = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de i., ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor, considerată din punctul de vedere al proprietăților statistice ale acestora. Inițiată (1927) de R.V.L. Hartley, a fost dezvoltată ulterior de C.E. Shannon (1948). Are largi aplicații în telecomunicații, cibernetică, conducerea economiei, lingvistică, genetică etc. 3. (BIOL.) I. genetică = i. despre particularitățile organismului care se transmit prin ereditate. Include i. despre structura tuturor enzimelor, proteinelor active și ARN-ului celulei, precum și referitoare la reglarea sintezei lor. La organismele pluricelulare, i.g. se transmite din generație în generație prin intermediul celulelor sexuale. La microorganismele procariote se transmite prin translucție și transformație. ◊ I. ereditară = i. înscrisă în genele de pe cromozomi, respectiv în structura ADN, sub forma unui mesaj biochimic, a unei secvențe de nucleotide. ◊ I. redundantă = i. în exces, inutilă sau chiar dăunătoare. Există totuși o redundanță optimă, care asigură, eficient și economic, funcționarea sistemului biologic.