AVIZAT, -Ă, avizați, -te, adj. (Despre oameni) Care dă dovadă de pregătire, competență (într-un anumit domeniu). – Din fr. avisé.

avizat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: aviza] (Rar) 1 Avizare (1). 2 Avertizare (1). 3-6 Avizare (3-6).

avizat², ~ă a [At: EMINESCU, N. 36 / Pl: ~ați, ~e / E: aviza] 1 Căruia i s-a atras atenția asupra a ceva. 2 Avertizat² (1). 3 Înștiințat verbal sau în scris Si: (înv) avizăluit² (1). 4 Care a primit un aviz (4) favorabil Si: (înv) avizăluit² (2). 5 Care a fost proiectat spre a fi realizat în viitor. 6 La care s-a recurs. 7 Care a fost decis de către o autoritate. 8 (Îrg) Constrâns, astfel încât nu-i rămâne decât să...

AVIZAT, -Ă, avizați, -te, adj. (Despre oameni) Care dovedește informare, pregătire, competență (într-un anumit domeniu). – Din fr. avisé.

AVIZAT, -Ă, avizați, -te, adj. (Mai ales în Transilv. și Bucov.) Cîrmește constrîns la..., căruia nu-i rămîne decît să... Ce viață-l așteaptă pe el?... Un copist, avizat a se cultiva pe apucate, singur. EMINESCU, N. 36.

AVIZAT, -Ă, avizați, -te, adj. (Rar) Constrîns la..., căruia nu-i rămîne decît să.... – V. aviza.

AVIZAT, -Ă adj. Prevenit, informat, pregătit. [Cf. fr. avisé].

AVIZAT, -Ă adj. 1. prevenit, informat; pregătit, competent. 2. (despre un act) pe care cineva și-a pus avizul. (< fr. avisé)

avizat adj. m., pl. avizați; f. sg. avizată, pl. avizate

AVIZAT adj. capabil, competent, informat, pregătit, (fig.) tare. (Un om ~ în această problemă.)

AVIZAT adj. capabil, competent, informat, pregătit, (fig.) tare. (Un om ~ în această problemă.)