INFECȚIE, infecții, s. f. 1. Proces rezultat din pătrunderea și dezvoltarea în organism a unor agenți patogeni (paraziți, microbi sau virusuri) și din reacția țesuturilor la acest atac, manifestată prin inflamații, supurații, cangrene etc. 2. Miros urât, duhoare, putoare, miasmă. ♦ Fig. Contagiune morală. [Var.: infecțiune s. f.] – Din fr. infection.

infect, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, D. 36 / Pl: ~cți, ~e / E: fr infect, lat infectus] 1 Care răspândește un miros greu Si: împuțit, puturos. 2 Care inspiră dezgust. 3 Stricat. 4 (D. obiecte) Cu aspect neîngrijit. 5 Murdar. 6 Urât. 7 De calitate proastă. 8 Rău. 9 (D. oameni și manifestările lor) Cu caracter josnic Si: mârșav, oribil.

infecție sf [At: BIANU, D. S. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr infection] 1 Proces rezultat din pătrunderea și dezvoltarea în organism a unor agenți patogeni (paraziți, microbi sau viruși) și din reacția țesuturilor la acest atac, manifestată prin inflamații, supurații, cangrene etc. 2 (Med) Infectare (2). 3 Miros urât produs de un corp organic în descompunere Si: duhoare, miasmă, putoare. 4 (Fig) Decădere morală.

infecțiune sf vz infecție

INFECȚIE, infecții, s. f. 1. Proces rezultat din pătrunderea și dezvoltarea în organism a unor agenți patogeni (paraziți, microbi sau viruși) și din reacția țesuturilor la acest atac, manifestată prin inflamații, supurații, cangrene etc. 2. Miros urât, duhoare, putoare, miasmă. ♦ Fig. Contagiune morală. [Var.: infecțiune s. f.] – Din fr. infection.

INFECT, -Ă, infecți, -te, adj. 1. (Despre mirosuri, p. ext. despre aer) Rău, puturos, viciat, stricat. Nu pot suporta mirosul acesta infect. C. PETRESCU, C. V. 259. Deliu, resemnat, se îndreptă spre spital, făcîndu-și în drum o nouă provizie de țigări, ca să poată suporta aerul infect din sala de autopsie. BART, E. 252. 2. (Despre obiecte) Cu aspect respingător, murdar, neîngrijit; de calitate foarte proastă. Haine infecte. 3. (Despre persoane) Cu caracter josnic, mîrșav. Să nu-i cruțați, băieți, sînt niște canalii infecte. VLAHUȚĂ, O. AL. II 23.

INFECȚIE, infecții, s. f. 1. Proces patologic rezultat din pătrunderea în organism a unor microbi care produc inflamații, supurații, cangrene etc. Infecție intestinală. ◊ Focar de infecție v. focar. 2. Miros urît, putoare, duhoare (produsă de un corp organic în descompunere).

INFECT, -Ă adj. 1. Viciat, puturos; stricat; rău, urît. 2. Respingător, dezgustător, neîngrijit; rău, de proastă calitate. 3. Josnic, murdar, oribil. [< fr. infect, cf. lat. infectus].].

INFECȚIE s.f. 1. Proces patologic cauzat de pătrunderea și de dezvoltarea în organism a anumitor microbi. 2. Miros urît, duhoare, putoare. ♦ (Fig.) Decădere morală. [Gen. -iei, var. infecțiune s.f. / cf. fr. infection].

INFECȚIUNE s.f. v. infecție.

INFECT, -Ă adj. 1. viciat, puturos; stricat; greu, urât. 2. respingător, dezgustător, neîngrijit; de proastă calitate. 3. josnic, murdar, oribil. (< fr. infect, lat. infectus)

INFECȚIE s. f. 1. proces patologic cauzat de pătrunderea și dezvoltarea microbilor în organism. 2. miros urât, duhoare, putoare. 3. (fig.) decădere morală. (< fr. infection)

INFECT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre aer) Care este greu de respirat; cu miros greu; viciat; stricat; puturos. 2) (despre persoane și manifestările lor) Care provoacă dezgust (prin aspectul exterior neîngrijit sau caracterul josnic); desgustător; neîngrijit; repugnant. 3) (despre obiecte) Care este de proastă calitate; rău; necalitativ. /<fr. infect, lat. infectus

INFECȚIE ~i f. 1) Pătrundere a unor agenți patogeni într-un organism viu. 2) Proces patologic care are loc într-un organism infectat. 3) fam. rar Miros rău provenit de la materii organice în putrefacție. [G.-D. infecției] /<fr. infection, lat. infectio, ~onis^[1]

infect a. 1. care răspândește miros urît: mlaștină infectă; 2. fig. care inspiră dezgust: roman infect.

infecți(un)e f. 1. putoare mare; 2. alterațiune produsă în corpuri prin miasme deletere.

*inféct, -ă adj. (fr. infect, lat. in-fectus, part. d. inficere, a impregna, a colora, a spurca, a infecta, compus d. fácere. V. a-fect). Puturos: mlaștină infectă. Fig. Respingător din punctu de vedere moral: carte infectă, om infect. Adv. Urît, respingător: a te purta infect.

*infecțiúne f. (lat. in-féctio, -ónis. V. a-fecțiune). Acțiunea de a infecta. Mare putoare. Molipsire, vătămarea organizmuluĭ pin microbĭ infecțioșĭ. Fig. Contagiune morală. – Și -écție.

infect adj. m., pl. infecți; f. infectă, pl. infecte

infecție (desp. -ți-e) s. f., art. infecția (desp. -ți-a), g.-d. art. infecției; pl. infecții, art. infecțiile (desp. -ți-i-)

infect adj. m., pl. infecți; f. infectă, pl. infecte

infecție (-ți-e) s. f., art. infecția (-ți-a), g.-d. art. infecției; pl. infecții, art. infecțiile (-ți-i-)

infect adj. m., pl. infecți; f. sg. infectă, pl. infecte

infecție s. f. (sil. -ți-e), art. infecția (sil. -ți-a), g.-d. art. infecției; pl. infecții, art. infecțiile (sil. -ți-i-)^[1]

infecție

INFECT adj. 1. v. neplăcut. 2. v. viciat. 3. v. oribil. 4. dezgustător, respingător, scârbos, spurcat, (pop.) scârnav. (~ treabă!)

INFECT adj., s. v. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.

INFECȚIE s. 1. v. molipsire. 2. v. putoare.^[1]

infect adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIZERABIL. MÎRȘAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. TICĂLOS.

INFECT adj. 1. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (înv. și pop.) scîrnav, (înv.) scîrbavnic, scîrbelnic. (Un miros ~.) 2. împuțit, puturos, viciat, rău-mirositor, (livr.) fetid, pestilențial. (Aer ~.) 3. dezgustător, oribil, respingător, scîrbos. (Ce caracter ~!) 4. dezgustător, respingător, scîrbos, spurcat, (pop.) scîrnav. (~ treabă!)

INFECȚIE s. 1. (MED.) contagiune, contaminare, infectare, molipsire, (rar) molipseală, (înv.) smreduire. (Agenți de ~.) 2. duhoare, împuțiciune, miasmă, putoare, (livr.) fetiditate, (înv.) duh, smreduire. (Simțea o ~ insuportabilă.)