imprudent, ~ă [At: CĂLINESCU, E. O. II, 42 / Pl: ~nți, ~e / E: fr imprudent, lat imprudens, -ntis] 1-2 smf, a (Persoană) care acționează fără prudență Si: nechibzuit, neprevăzător, nesocotit. 3 av Fără prudență.

imprudență sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 271 / Pl: ~țe / E: fr imprudence, lat imprudentia] 1 Lipsă de prudență Si: neprevedere, nesocotință. 2 Faptă, vorbă etc. riscantă Si: nechibzuință, nesocotință.

IMPRUDENT, -Ă, imprudenți, -te, adj. Care acționează fără prudență; nesocotit, nechibzuit, neprevăzător. Căpitanul... dîndu-și seama cît a fost de imprudent, murmură prostește: iartă-mă, prietene. REBREANU, P. S. 80. ◊ (Adverbial) Femeia... contase imprudent pe farmecele ei tomnatice. CAMIL PETRESCU, U. N. 108. ◊ (Substantivat) Ca o tigroaică vag domesticită... dînd de sînge, îl sfîșie pe imprudent. CAMIL PETRESCU, U. N. 44.

IMPRUDENȚĂ, imprudențe, s. f. Lipsă de prudență, de chibzuială; nesocotință, neprevedere. (Ironic) Caragiale a avut imprudența de a avea propriile sale concepții. GHEREA, ST. CR. II 271. ♦ Faptă nesocotită, nechibzuită. A săvîrșit o imprudență. ▭ E gata pentru toate... imprudențele. CAMIL PETRESCU, U. N. 105.

IMPRUDENT, -Ă adj. (adesea s. și adv.) Lipsit de prudență, nesocotit, neprevăzător, nechibzuit. [Cf. fr. imprudent, it. imprudente, lat. imprudens].

IMPRUDENȚĂ s.f. 1. Lipsă de prudență; neprevedere, nesocotință. 2. Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă. [Cf. it. imprudenza, lat. imprudentia].

IMPRUDENT, -Ă adj. (și adv.) lipsit de prudență, riscant. (< fr. imprudent, lat. imprudens)

IMPRUDENȚĂ s. f. 1. lipsă de prudență. 2. faptă, vorbă etc. nesocotită. (< fr. imprudence, lat. imprudentia)

IMPRUDENT ~tă (~ți, ~te) Care nu este prudent; fără prudență; neprudent; nesocotit. [Sil. im-pru-] /<fr. imprudent, lat. imprudens, ~ntis

IMPRUDENȚĂ ~e f. 1) Caracter imprudent; lipsă de prudență. 2) Faptă sau vorbă imprudentă. /<fr. imprudence, lat. imprudentia

imprudent a. neprevăzător, nechibzuit.

imprudență f. 1. lipsă de prudență; 2. faptă imprudentă, nesocotință.

*imprudént, -ă adj. (lat. imprúdens, -éntis). Care nu e prudent, neprevăzător, nechibzuit. Adv. În mod imprudent.

*imprudénță f., pl. e (lat. imprudentia). Lipsă de prudență, neprevedere, nechibzuință. Acțiune imprudentă: a face imprudențe.

imprudent adj. m., pl. imprudenți; f. imprudentă, pl. imprudente

imprudență s. f., g.-d. art. imprudenței; (fapte) pl. imprudențe

imprudent adj. m., pl. imprudenți; f. imprudentă, pl. imprudente

imprudență s. f., g.-d. art. imprudenței; (fapte) pl. imprudențe

imprudent adj. m. prudent

imprudență s. f., g.-d. art. imprudenței; (fapte) pl. imprudențe

IMPRUDENT adj. 1. nechibzuit, necugetat, neprevăzător, nesăbuit, nesocotit, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (Om ~; un act ~.) 2. v. hazardat.

IMPRUDENȚĂ s. nechibzuință, necugetare, neprevedere, nesăbuință, nesăbuire, nesocotință. (A comis o ~.)

IMPRUDENT adj. 1. nechibzuit, necugetat, neprevăzător, nesăbuit, nesocotit, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (Om ~; un act ~.) 2. hazardat, periculos, primejdios, riscant, riscat. (O acțiune ~.)

IMPRUDENȚĂ s. nechibzuință, necugetare, neprevedere, nesăbuință, nesăbuire, nesocotință. (A comis o ~.)

IMPRUDENȚĂ. Subst. Imprudență, neprevedere, nechibzuință, ușurință, neseriozitate, nesocotință, nebunie, necugetare, necumpănire, necumpătare, nesăbuință, nesăbuire (rar). Risc, hazard, aventură; aventurism. Imprudent, nebun. Aventurier. Adj. Imprudent, neprevăzător, nechibzuit, neserios, ușuratic, nesocotit, necugetat, nebun, nebunesc, necumpănit, nechitit (reg.), nesăbuit. Hazardat, periculos, riscant, riscat, aventuros; aventurist. Vb. A fi imprudent, a da dovadă de imprudență. A risca, a-și risca pielea, a-și risca viața, a se hazarda, a se aventura, a (se) primejdui, a se expune, a-și periclita viața, a-și pune capul în joc (la mijloc), a-și băga capul în foc, a-și pune capul sub secure, a-și atîrna ștreangul de gît, a se juca cu focul, a se juca cu (a se pune cu, a căuta pe) dracul. Adv. Imprudent, fără precauție, (în mod) nechibzuit, cu nechibzuință, nebunește, orbește, orbiș (fig.), cu orbire. V. întîmplare, neseriozitate, nestăpînire.

Imprudent ≠ circumspect, precaut, prevăzător, prudent

Imprudență ≠ prudență