17 definiții pentru circumspect

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIRCUMSPÉCT, -Ă, circumspecți, -te, adj. Care vorbește și acționează cu prudență, cu rezervă; care trădează, exprimă prudență; precaut, prudent, rezervat. – Din lat. circumspectus, fr. circonspect.

circumspect, ~ă a [At: STAMATI, D. / V: (înv) cer~, ~cons~, ~ă / Pl: ~cți, ~e / E: ns cf lat circumspectus, fr circonspect] 1-2 Care vorbește (și acționează) cu prudență Si: precaut, prudent. 3-4 Care trădează sau exprimă prudență Si: precaut, prudent.

CIRCUMSPÉCT, -Ă, circumspecți, -te, adj. (Livr.) Care vorbește și acționează cu prudență, cu rezervă; care trădează, exprimă prudență; precaut, prudent, rezervat. – Din lat. circumspectus, fr. circonspect.

CIRCUMSPÉCT, -Ă, circumspecți, -te, adj. Atent în vorbele și acțiunile sale; precaut, prudent, chibzuit. Cu asemenea oameni... se învățase să fie circumspect. PETRESCU, A. 305.

CIRCUMSPÉCT, -Ă adj. Atent (în vorbe, în acțiuni); chibzuit, precaut, prudent. [< lat. circumspectus, cf. fr. circonspect].

CIRCUMSPÉCT, -Ă adj. precaut, prudent, rezervat. (< fr. circonspect, lat. circumspectus)

CIRCUMSPÉCT ~tă (~ți, ~te) livr. Care dă dovadă de prudență; prevăzător; prudent; precaut. /<lat. circumspectus, fr. circonspect

circumspect a. care iea seamă la ce face, discret, prudent.

*circumspéct, -ă adj. (lat. circumspectus, d. circumspícere, a te uita împrejur. V. a-spect). Prudent, atent, precáut: persoană, purtare circumspectă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

circumspect adj. m., pl. circumspecți; f. circumspectă, pl. circumspecte

circumspéct adj. m., pl. circumspécți; f. sg. circumspéctă, pl. circumspécte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIRCUMSPÉCT adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător.

CIRCUMSPECT adj. atent, grijuliu, precaut, prevăzător, prudent, vigilent, (reg.) grijitor, (înv.) grijnic, priveghetor, vegheat, (fig.) neadormit, treaz. (Om ~; atitudine ~.)

circumspect adj. v. BĂNUITOR. NEÎNCREZĂTOR. SUSPICIOS. TEMĂTOR.

Circumspect ≠ imprudent, neprevăzător

Intrare: circumspect
circumspect adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumspect
  • circumspectul
  • circumspectu‑
  • circumspectă
  • circumspecta
plural
  • circumspecți
  • circumspecții
  • circumspecte
  • circumspectele
genitiv-dativ singular
  • circumspect
  • circumspectului
  • circumspecte
  • circumspectei
plural
  • circumspecți
  • circumspecților
  • circumspecte
  • circumspectelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

circumspect, circumspectăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.