opțiuni
  • info

12 definiții pentru nesăbuință

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NESĂBUINȚĂ, nesăbuințe, s. f. Nesăbuire. – Nesăbuit + suf. -ință.

nesăbuință sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (rar) ~săbădu~ / Pl: ~țe / E: nesăbuit1+ -ință] 1 Lipsă de judecată într-o împrejurare dată Si: imprudență, necugetare, nesocotință, (rar) nesăbuire (1). 2 Faptă, atitudine care denotă lipsă de judecată Si: imprudență, necugetare, nesocotință, (rar) nesăbuire (2).

NESĂBUINȚĂ, nesăbuințe, s. f. (Rar) Nesăbuire. – Nesăbuit + suf. -ință.

NESĂBUINȚĂ, nesăbuințe, s. f. Nesăbuire.

nesăbuință f. faptă nesăbuită.

nesăbăduință sf vz nesăbuință

nesăbăduínță (est) și nesăbuínță (vest) f., pl. e. Defectu de a fi nesăbuit. Faptă de om nesăbuit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nesăbuință s. f., g.-d. art. nesăbuinței; pl. nesăbuințe

nesăbuință s. f., g.-d. art. nesăbuinței; pl. nesăbuințe

nesăbuință s. f., g.-d. art. nesăbuinței; pl. nesăbuințe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NESĂBUINȚĂ s. v. imprudență.

NESĂBUINȚĂ s. imprudență, nechibzuință, necugetare, neprevedere, nesăbuire, nesocotință. (A comis o ~.)

Intrare: nesăbuință
nesăbuință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nesăbuință
  • nesăbuința
plural
  • nesăbuințe
  • nesăbuințele
genitiv-dativ singular
  • nesăbuințe
  • nesăbuinței
plural
  • nesăbuințe
  • nesăbuințelor
vocativ singular —
plural —
nesăbăduință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nesăbuință, nesăbuințesubstantiv feminin

etimologie:
  • Nesăbuit + sufix -ință. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.