IMPRUDENT, -Ă, imprudenți, -te, adj. Care acționează fără prudență; nesocotit, nechibzuit, neprevăzător. Căpitanul... dîndu-și seama cît a fost de imprudent, murmură prostește: iartă-mă, prietene. REBREANU, P. S. 80. ◊ (Adverbial) Femeia... contase imprudent pe farmecele ei tomnatice. CAMIL PETRESCU, U. N. 108. ◊ (Substantivat) Ca o tigroaică vag domesticită... dînd de sînge, îl sfîșie pe imprudent. CAMIL PETRESCU, U. N. 44.