PRECAÚT, -Ă, precauți, -te, adj. (Despre oameni) Care prevede un pericol posibil, care acționează cu băgare de seamă și ia toate măsurile de prevedere pentru evitarea unui pericol, unei neplăceri; (despre vorbe, gesturi etc.) care dovedește prudență; prudent, prevăzător, circumspect. [Acc. și: precáut] – Din lat. praecautus.

precaut, ~ă a [At: BARCIANU / P: ~ca-ut / A și: precaut / Pl: ~uți, ~e / E: lat praecautus] 1 (D. ființe) Care prevede și preîntâmpină un pericol, o neplăcere, un necaz etc. posibil Si: circumspect, prevăzător, prudent. 2 (D. atitudini, manifestări) Care denotă prudență Si: circumspect, prevăzător, prudent.

PRECÁUT, -Ă, precauți, -te, adj. (Despre oameni) Care prevede un pericol posibil, care acționează cu băgare de seamă și ia toate măsurile de prevedere pentru evitarea unui pericol, unei neplăceri; (despre vorbe, gesturi etc.) care dovedește prudență; prudent, prevăzător, circumspect. [Acc. și: precaút] – Din lat. praecautus.

PRECÁUT, -Ă, precauți, -te, adj. Care prevede, un pericol posibil, care acționează cu băgare de seamă, ia toate măsurile de prevedere; (despre vorbe, gesturi) care dovedește prudență; prudent, prevăzător, circumspect. Oameni înaintînd cu mișcări precaute. BOGZA, C. O. 301. Precaut, ofițerul de gazdă îi retrase scaunul din cale. C. PETRESCU, Î. II 113. – Pronunțat: -ca-ut.

PRECÁUT, -Ă adj. Prevăzător, prudent, circumspect. [Pron. -ca-ut. / < lat. precautus].

PRECÁUT, -Ă adj. care acționează cu deosebită atenție; prevăzător, prudent, circumspect. (< lat. praecautus)

PRECÁUT ~tă (~ți, ~te) Care prevede eventualele consecințe (orientându-se bine în mediul înconjurător); care acționează luând toate măsurile de prevedere; prevăzător; prudent; circumspect. [G.-D. -ca-ut] /<lat. praecautus

*precáut, -ă adj. (lat. prae-cáutus. V. caut). Care ĭa toate măsurile, plin de precauțiune, circumspect. – Fals -aút.

!precaut (desp. -ca-ut) adj. m., pl. precauți; f. precaută, pl. precaute

!precaut/precaut (-ca-ut) adj. m., pl. precauți/precauți; f. precaută/precaută, pl. precaute/precaute

precáut (sil. -ca-ut) adj. m., pl. precáuți; f. sg. precáută, pl. precáute

precaut

precaut.

PRECÁUT adj. v. prudent.

PRECAUT adj. atent, circumspect, grijuliu, prevăzător, prudent, vigilent, (reg.) grijitor, (înv.) grijnic, priveghetor, vegheat, (fig.) neadormit, treaz. (Om ~; atitudine ~.)

Precaut ≠ imprudent