2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

imobil1 sn [At: HAMANGIU, C. C. 316 / Pl: ~e / E: fr immeuble, lat immobilis] 1-2 Clădire (mai mare).

imobil2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr immobile, lat immobilis] 1 Neclintit. 2 Imobiliar (1).

IMOBÍL2, -Ă, imobili, -e, adj. 1. Care stă în nemișcare; neclintit, fix. 2. Imobiliar. – Din fr. immobile, lat. immobilis.

IMOBÍL2, -Ă, imobili, -e, adj. 1. Care stă în nemișcare; neclintit, fix. 2. Imobiliar. – Din fr. immobile, lat. immobilis.

IMÓBIL1, imobile, s. n. Clădire, casă (mare). – Din fr. immeuble (modificat după lat. immobilis).

IMÓBIL1, imobile, s. n. Clădire, casă (mai mare). – Din fr. immeuble (modificat după lat. immobilis).

IMÓBIL1, imobile, s. n. Casă, clădire. În orașe se construiesc noi imobile.Carte de imobil v. carte (I 3).

IMOBÍL2, -Ă, imobili, -e, adj. 1. Care stă în nemișcare; nemișcat, neclintit, fix. În razele poncișe scapără cristalii trandafirii ai nămeților imobili, zidiți după atîtea zile de urgie. C. PETRESCU, A. 295. Evantia, întinsă, imobilă, nu mai simțea nici o durere. BART, E. 382. 2. Care nu poate fi mișcat, nemișcător; imobiliar. Avere imobilă. – Accentuat și: (2) imóbil.

IMÓBIL s.n. Casă, clădire. [Pl. -le. / < lat. immobilis, cf. fr. immeuble].

IMOBÍL, -Ă adj. 1. Nemișcat, neclintit, fix. 2. Care nu se poate mișca, transporta. [Cf. fr. immobile, lat. immobilis].

IMÓBIL1 s. n. casă, clădire. (< lat. immobilis, fr. immeuble)

IMOBÍL2, -Ă adj. nemișcat, neclintit, fix. (< fr. immobile, lat. immobilis)

IMÓBIL ~e n. 1) Construcție pentru locuit (cu mai multe etaje); clădire; casă. ◊ Carte de ~ registru în care sunt înscriși toți locatarii unei case. 2) Avere care nu poate fi mișcată dintr-un loc în altul. /<fr. immeuble, lat. immobilis

IMOBÍL ~ă (~i, ~e) (în opoziție cu mobil) 1) Care nu se mișcă; care nu-și schimbă poziția; nemișcat; fix. 2) (despre bunuri materiale) Care nu poate fi mișcat din loc; de neclintit; imobiliar. /<fr. immobile, lat. immobilis

imobil a. 1. nemișcat, nemișcător: bunuri imobile; 2. fig. neclintit. ║ n. pl. imobile, avere ce nu se poate transporta (ca moșii, păduri, vii, case).

*imóbil, -ă adj. (lat. immobilis). Care nu se poate muta: avere imobilă (casă, moșie). Nemișcat: santinela stătea imobilă. Fig. Tare, hotărît: caracter liniștit și imobil în pericul. S. n., pl. e. Lucru imobil, vorbind de avere (casă, moșie). – Fals imobíl (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imobíl1 (nemișcat) adj. m., pl. imobíli; f. imobílă, pl. imobíle

imóbil3 s. n., pl. imóbile

imóbil2 (imobiliar) adj. m., pl. imóbili; f. imóbilă, pl. imóbile

imóbil s. n., pl. imóbile

imobíl adj. m. (jur. și imóbil) mobil

arată toate definițiile

Intrare: imobil (adj.)
imobil1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imobil
  • imobilul
  • imobilu‑
  • imobi
  • imobila
plural
  • imobili
  • imobilii
  • imobile
  • imobilele
genitiv-dativ singular
  • imobil
  • imobilului
  • imobile
  • imobilei
plural
  • imobili
  • imobililor
  • imobile
  • imobilelor
vocativ singular
plural
Intrare: imobil (clădire)
imobil2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imobil
  • imobilul
  • imobilu‑
plural
  • imobile
  • imobilele
genitiv-dativ singular
  • imobil
  • imobilului
plural
  • imobile
  • imobilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

imobil (adj.)

  • 1. Care stă în nemișcare.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: fix neclintit nemișcat antonime: mobil 2 exemple
    exemple
    • În razele poncișe scapără cristalii trandafirii ai nămeților imobili, zidiți după atîtea zile de urgie. C. PETRESCU, A. 295.
      surse: DLRLC
    • Evantia, întinsă, imobilă, nu mai simțea nici o durere. BART, E. 382.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Avere imobilă.
      surse: DLRLC

etimologie:

imobil (clădire)

  • 1. Clădire, casă (mare).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: casă (clădire) clădire un exemplu
    exemple
    • În orașe se construiesc noi imobile.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Carte (9.1.) de imobil.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba franceză immeuble (modificat după limba latină immobilis)
    surse: DEX '09 DEX '98 DN