2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

imobil1 sn [At: HAMANGIU, C. C. 316 / Pl: ~e / E: fr immeuble, lat immobilis] 1-2 Clădire (mai mare).

imobil2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr immobile, lat immobilis] 1 Neclintit. 2 Imobiliar (1).

IMOBÍL2, -Ă, imobili, -e, adj. 1. Care stă în nemișcare; neclintit, fix. 2. Imobiliar. – Din fr. immobile, lat. immobilis.

IMÓBIL1, imobile, s. n. Clădire, casă (mare). – Din fr. immeuble (modificat după lat. immobilis).

IMOBÍL2, -Ă, imobili, -e, adj. 1. Care stă în nemișcare; neclintit, fix. 2. Imobiliar. – Din fr. immobile, lat. immobilis.

IMÓBIL1, imobile, s. n. Clădire, casă (mai mare). – Din fr. immeuble (modificat după lat. immobilis).

IMÓBIL1, imobile, s. n. Casă, clădire. În orașe se construiesc noi imobile.Carte de imobil v. carte (I 3).

IMOBÍL2, -Ă, imobili, -e, adj. 1. Care stă în nemișcare; nemișcat, neclintit, fix. În razele poncișe scapără cristalii trandafirii ai nămeților imobili, zidiți după atîtea zile de urgie. C. PETRESCU, A. 295. Evantia, întinsă, imobilă, nu mai simțea nici o durere. BART, E. 382. 2. Care nu poate fi mișcat, nemișcător; imobiliar. Avere imobilă. – Accentuat și: (2) imóbil.

imobíl1 (nemișcat) adj. m., pl. imobíli; f. imobílă, pl. imobíle

imóbil2 (imobiliar) adj. m., pl. imóbili; f. imóbilă, pl. imóbile

imóbil3 s. n., pl. imóbile

imobíl adj. m. (jur. și imóbil) mobil

imóbil s. n., pl. imóbile

IMOBÍL adj. 1. v. fix. 2. v. nemișcat. 3. v. rigid. 4. v. încremenit. 5. v. imobiliar.

IMOBÍL, -Ă adj. 1. Nemișcat, neclintit, fix. 2. Care nu se poate mișca, transporta. [Cf. fr. immobile, lat. immobilis].

IMÓBIL s.n. Casă, clădire. [Pl. -le. / < lat. immobilis, cf. fr. immeuble].

IMOBÍL2, -Ă adj. nemișcat, neclintit, fix. (< fr. immobile, lat. immobilis)

IMÓBIL1 s. n. casă, clădire. (< lat. immobilis, fr. immeuble)

arată toate definițiile

Intrare: imobil (clădire)
imobil2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imobil
  • imobilul
  • imobilu‑
plural
  • imobile
  • imobilele
genitiv-dativ singular
  • imobil
  • imobilului
plural
  • imobile
  • imobilelor
vocativ singular
plural
Intrare: imobil (adj.)
imobil1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imobil
  • imobilul
  • imobilu‑
  • imobi
  • imobila
plural
  • imobili
  • imobilii
  • imobile
  • imobilele
genitiv-dativ singular
  • imobil
  • imobilului
  • imobile
  • imobilei
plural
  • imobili
  • imobililor
  • imobile
  • imobilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

imobil (adj.)

  • 1. Care stă în nemișcare.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: fix neclintit nemișcat antonime: mobil 2 exemple
    exemple
    • În razele poncișe scapără cristalii trandafirii ai nămeților imobili, zidiți după atîtea zile de urgie. C. PETRESCU, A. 295.
      surse: DLRLC
    • Evantia, întinsă, imobilă, nu mai simțea nici o durere. BART, E. 382.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Avere imobilă.
      surse: DLRLC

etimologie:

imobil (clădire)

  • 1. Clădire, casă (mare).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: casă (clădire) clădire un exemplu
    exemple
    • În orașe se construiesc noi imobile.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Carte (9.1.) de imobil.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba franceză immeuble (modificat după limba latină immobilis)
    surse: DEX '09 DEX '98 DN