12 definiții pentru neclintit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECLINTÍT, -Ă, neclintiți, -te, adj. Care nu se mișcă, nu se clintește (din loc); nemișcat, imobil, neclătit. ♦ În care nu se mișcă nimic, în care nu intervine nicio schimbare. ♦ Fig. Care nu se modifică; neschimbat, statornic, stabil. ♦ Fig. Ferm, hotărât, inflexibil. – Pref. ne- + clintit.

neclintit, ~ă a [At: HERODOT (1645), 342 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + clintit] 1 Care nu se mișcă Si: imobil, nemișcat (1), (înv) nesmintit (1). 2 Încremenit. 3 În care nu se mișcă nimic. 4 În care nu intervine nici o schimbare. 5 Care nu este știrbit, vătămat, atins. 6 Întreg. 7 (Fig) Care nu se modifică Si: neschimbat (2), (înv) nevătămat (4). 8 (Fig) Statornic. 9 (Fig) Stabil. 10 (Fig; d. oameni) Hotărât. 11 (Fig; d. oameni) Inflexibil.

NECLINTÍT, -Ă, neclintiți, -te, adj. Care nu se mișcă, nu se clintește (din loc); nemișcat, imobil, neclătit. ♦ În care nu se mișcă nimic, în care nu intervine nici o schimbare. ♦ Fig. Care nu se modifică; neschimbat, statornic, stabil. ♦ Fig. Ferm, hotărât, inflexibil. – Ne- + clintit.

NECLINTÍT, -Ă, neclintiți, -te, adj. 1. Care nu se clintește (din loc), nemișcat, încremenit. Stăturăm multă vreme neclintiți, cu răsuflările oprite, ascultînd prin întunericul acela orb. SADOVEANU, O. VI 13. Peste geana neguroasă a hotarălor pămîntului cumpănea, palidă și neclintită, luna plină a miezului de noapte. HOGAȘ, DR. II 14. Cuza-vodă a stat neclintit și s-a uitat țintă la moș Ioan Roată. CREANGĂ, A. 159. ◊ (Adverbial) Toți stăteau și se uitau neclintit la el. DUMITRIU; N. 20. Cum stătea cu mîna neclintit întinsă, părea un scamator. C. PETRESCU, Î. I 13. 2. Fig. Neschimbat, statornic, ferm, de nezdruncinat. Înfățișarea ei din clipa aceea i-a rămas în ochi lui popa Tonea, cu neclintită și chinuitoare preciziune. GALACTION, O. I 175. ◊ (Adverbial) Toate sfaturile mele să le păzești neclintit. CONACHI, P. 49.

NECLINTÍT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (negativ de la clintit): De ~ care nu poate fi clintit; de nestrămutat; imobil. /ne- + clintit

neclintit a. 1. care nu se poate clinti sau mișca din loc: stâncile mărețe neclintite ’n veci rămân AL.; 2. fig. care nu se schimbă, nestrămutat.

neclintít, -ă adj. Care nu s’a clintit, imobil. Fig. Neschimbat, statornic: om neclintit în hotărîrile luĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neclintít (ne-clin-) adj. m., pl. neclintíți; f. neclintítă, pl. neclintíte

neclintít adj. m. (sil. -clin-), pl. neclintíți; f. sg. neclintítă, pl. neclintíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NECLINTÍT adj. 1. v. fix. 2. v. nemișcat. 3. v. înmărmurit. 4. v. încremenit. 5. v. hotărât. 6. nezdruncinat, statornic, tare. (O voință neclintită.)

NECLINTIT adj. 1. fix, imobil, nemișcat, stabil, (rar) nemișcător, (pop.) nesmintit, (înv.) neclătit. (Un stîlp ~.) 2. fix, imobil, nemișcat, rigid, țeapăn, (pop.) vîrtos. (Crengile ~ ale copacilor.) 3. împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înțepenit, nemișcat, țeapăn, țintuit, (înv. și pop.) mărmurit, (înv. și reg.) stîlpit, (fig.) înghețat, înțelenit. (~ de spaimă, de uimire.) 4. fix. imobil, încremenit, înlemnit, nemișcat, pironit. (Cu ochii ~.) 5. decis, dîrz, ferm, hotărît, inflexibil, intransigent, neabătut, nestrămutat, neșovăitor, statornic, (înv.) nepregetător. (Om ~; caracter ~.) 6. nezdruncinat, statornic, tare. (O voință ~.)

Neclintit ≠ mobil, neferm, nestatornic

Intrare: neclintit
neclintit adjectiv
  • silabație: ne-clin-tit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neclintit
  • neclintitul
  • neclintitu‑
  • neclinti
  • neclintita
plural
  • neclintiți
  • neclintiții
  • neclintite
  • neclintitele
genitiv-dativ singular
  • neclintit
  • neclintitului
  • neclintite
  • neclintitei
plural
  • neclintiți
  • neclintiților
  • neclintite
  • neclintitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neclintit

  • 1. Care nu se mișcă, nu se clintește (din loc).
    exemple
    • Stăturăm multă vreme neclintiți, cu răsuflările oprite, ascultînd prin întunericul acela orb. SADOVEANU, O. VI 13.
      surse: DLRLC
    • Peste geana neguroasă a hotarălor pămîntului cumpănea, palidă și neclintită, luna plină a miezului de noapte. HOGAȘ, DR. II 14.
      surse: DLRLC
    • Cuza-vodă a stat neclintit și s-a uitat țintă la moș Ioan Roată. CREANGĂ, A. 159.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Toți stăteau și se uitau neclintit la el. DUMITRIU; N. 20.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Cum stătea cu mîna neclintit întinsă, părea un scamator. C. PETRESCU, Î. I 13.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix ne- + clintit.
    surse: DEX '09