9 definiții pentru ibovnică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IBÓVNIC, -Ă, ibovnici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Iubit2. – Din sl. ljubovĭnikŭ.

IBÓVNIC, -Ă, ibovnici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Iubit2. – Din sl. ljubovĭnikŭ.

IBÓVNIC, -Ă, ibovnici,-e, s. m. și f. (Popular) Amant(ă), iubit(ă). Ai fi zis că poposește... la o fostă ibovnică. GALACTION, O. I 268. Ibovnică părăsită, Nu gîndi că-mi ești urîtă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 157. De mă-i pune pe-un cărbune, Ibovnicul nu ți-oi spune. ALECSANDRI, T. I 335.

IBÓVNIC ~că (~ci, ~ce) m. și f. pop. Persoană care întreține relații de dragoste nelegitime cu altă persoană de sex opus; amant. /<sl. ljuboviniku

ibóvnic, -ă s. (vsl. lĭubovĭnikŭ, d. lĭubovĭ, ĭubire; bg. lĭubovnik și li-, amant; rus. lĭu-. V. ĭubesc). Pop. Amant, amantă. – Și ibómnic (vest). Vechĭ și ibóhnic și libovnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ibóvnică (pop.) s. f., g.-d. art. ibóvnicei; pl. ibóvnice

ibóvnică s. f., g.-d. art. ibóvnicei; pl. ibóvnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IBÓVNICĂ s. v. amantă, concubină, iubită, prietenă.

ibovnică s. v. AMANTĂ. CONCUBINĂ. IUBITĂ. PRIETENĂ.

Intrare: ibovnică
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ibovnică
  • ibovnica
plural
  • ibovnice
  • ibovnicele
genitiv-dativ singular
  • ibovnice
  • ibovnicei
plural
  • ibovnice
  • ibovnicelor
vocativ singular
  • ibovnică
  • ibovnico
plural
  • ibovnicelor

ibovnic, -ă ibovnică ibohnic ibomnic

etimologie: