2 intrări

school Articole pe această temă:

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOȚÍ, hoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de hoț. ♦ Tranz. A fura. – Din hoț.

HOȚÍ, hoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de hoț. ♦ Tranz. A fura. – Din hoț.

hoți [At: GORJAN, H IV, 60/24 / Pzi: esc / E: hoț] 1-3 vz (Rar) A duce o viață de hoț (1-3). 4-8 vr (Rar) A intra în tagma hoților (1-5). 9-13 A practica ocupația de hoț (1-5). 14 vt A fura. 15 vt (Pex) A înșela.

HOȚÍ, hoțesc, vb. IV. Intranz. 1. A duce viață de hoț. Cu doi ani în urmă se ridicase un bandit cu faimă: Naum Naslung. Hoțise cu pricepere și se făcuse nevăzut dintr-o dată. SADOVEANU, P. M. 116. ♦ Tranz. (Rar) A fura. După ce împărțiră Toate cîte le hoțiră... Începură să-și ureze Sănătoși să ospeteze. PANN, P. V. I 70. 2. A haiduci. Cu drag vă voi cinsti... Cît în codru voi hoți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 289. Codrene, voinicele, Spune tu domniei-mele, Mulți creștini ai omorît Cît în țeară ai hoțit? ALECSANDRI, P. P. 89.

A HOȚÍ ~ésc rar 1. intranz. A fi hoț. 2. tranz. (bunuri materiale) A sustrage prin hoție; a fura. /Din hoț

hoțì v. a face hoții: ei hoțesc împreună.

HOȚ, HOÁȚĂ, hoți, hoațe, s. m. și f. 1. Persoană care fură. ♦ (Adjectival) Care fură; (cu sens atenuat) viclean. 2. (Fam.) Om ștrengar, șiret. – Et. nec.

HOȚ, HOÁȚĂ, hoți, hoațe, s. m. și f. 1. Persoană care fură. ♦ (Adjectival) Care fură; (cu sens atenuat) viclean. 2. (Fam.) Om ștrengar, șiret. – Et. nec.

hoț, hoață [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~țe / E: nct] 1 smf Persoană care fură Si: (înv) fur Cf bojogar, borfaș, coțcar, găinar, potlogar. 2 smf (Îs) ~ de codru Tâlhar. 3 smf (Înv; îs) ~ de bună dimineață Hoț care intră în locuințele oamenilor prin ferestrele deschise în zorii zilei (mai ales vara). 4 smf (Îs) ~ de buzunare Hoț care fură de prin buzunare, în locuri aglomerate. 5 smf (Prt; îas) Hoț mărunt, de valori mici Si: găinar. 6 smp (Îc) De-a ~ii Joc de copii. 7-8 smf, a (Fig; fam; cu admirație) (Persoană) care iese ușor din încurcătură, dovedind multă abilitate Si: hoțoman, isteț, șiret, ștrengar. 9 a Care fură. 10 a Necinstit. 11 sf (Ent) Nume al unei insecte care trăieșe prin locuințele oamenilor.

[1], oață sn vz hoț

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

HOȚ, HOÁȚĂ, hoți, hoațe, s. m. și f. 1. Persoană care fură. Cum v-am povestit la crîșmă, au năzuit doi hoți la parale. SADOVEANU, B. 110. Aista are să-ți spargă casa ș-are să te prade; aista-i un hoț. HOGAȘ, DR. II 151. Te pradă hoții. ȘEZ. III 116. Și mă scoate, dacă poți, De prin mîni, de pe la hoți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 318. ◊ Hoț de codru v. codru. Hoț de drumul mare v. drum. ♦ (Adjectival) Care fură; (cu sens atenuat) viclean, perfid. Păcat de dragostea noastră Că e lumea rea și hoață, Îmblă-n față să ne-o scoață. ALECSANDRI, P. P. 278. 2. (Familiar, cu o nuanță de ușoară mustrare și uneori de admirație) Ștrengar, șiret. Rada-i mare hoață, Poate satul tot să-l scoață Din sărit. COȘBUC, P. I 98. Ce văd? Iar hoțu cel de Leonaș? ALECSANDRI, T. I 217. Să-mi aleg... [o fată] Cu fața de ardeleancă, Cu ochii ca o șerpoaică Și hoață ca o vulpoaică. ȘEZ. IV 219.

HOȚ ~i m. 1) Persoană care fură. 2) și adjectival fam. Ființă șireată și poznașă; viclean; șiret; șmecher. /Orig. nec.

hoț m. cel ce fură; hoț de codru. [Origină necunoscută].

hoț m. (probabil, din răd. slavă hot- și hvat-, de unde vine poftă și înșfac [Bern. 1, 398 și 407]. Cp. și cu înhaț și cu moț, pin aluz. la căcĭula moțată a hoților orĭ a Moților din Ardeal. D. hoț numele Huțanilor saŭ Huțulilor în Bucov.). Fur, acela care fură. Fig. Fam. Epitet glumeț unuĭ șiret. – Fem. hoață și hoțoaĭcă, pl. e. – În vest și (VR. 1927, 5, 156, de doŭă orĭ). V. tîlgar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hoțí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hoțésc, imperf. 3 sg. hoțeá; conj. prez. 3 să hoțeáscă

hoțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hoțésc, imperf. 3 sg. hoțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. hoțeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HOȚÍ vb. v. fura, haiduci, lua, sustrage.

hoți vb. v. FURA. HAIDUCI. LUA. SUSTRAGE.

arată toate definițiile

Intrare: hoți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hoți
  • hoțire
  • hoțit
  • hoțitu‑
  • hoțind
  • hoțindu‑
singular plural
  • hoțește
  • hoțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hoțesc
(să)
  • hoțesc
  • hoțeam
  • hoții
  • hoțisem
a II-a (tu)
  • hoțești
(să)
  • hoțești
  • hoțeai
  • hoțiși
  • hoțiseși
a III-a (el, ea)
  • hoțește
(să)
  • hoțească
  • hoțea
  • hoți
  • hoțise
plural I (noi)
  • hoțim
(să)
  • hoțim
  • hoțeam
  • hoțirăm
  • hoțiserăm
  • hoțisem
a II-a (voi)
  • hoțiți
(să)
  • hoțiți
  • hoțeați
  • hoțirăți
  • hoțiserăți
  • hoțiseți
a III-a (ei, ele)
  • hoțesc
(să)
  • hoțească
  • hoțeau
  • hoți
  • hoțiseră
Intrare: hoț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoț
  • hoțul
  • hoțu‑
plural
  • hoți
  • hoții
genitiv-dativ singular
  • hoț
  • hoțului
plural
  • hoți
  • hoților
vocativ singular
  • hoțule
  • hoțe
plural
  • hoților
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hoți

  • 1. rar A duce o viață de hoț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cu doi ani în urmă se ridicase un bandit cu faimă: Naum Naslung. Hoțise cu pricepere și se făcuse nevăzut dintr-o dată. SADOVEANU, P. M. 116.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Cu drag vă voi cinsti... Cît în codru voi hoți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 289.
      surse: DLRLC
    • Codrene, voinicele, Spune tu domniei-mele, Mulți creștini ai omorît Cît în țeară ai hoțit? ALECSANDRI, P. P. 89.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • hoț
    surse: DEX '09 DEX '98

hoț, hoață hoață

  • 1. Persoană care fură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC augmentative: hoțoman, -ă attach_file 4 exemple
    exemple
    • Cum v-am povestit la crîșmă, au năzuit doi hoți la parale. SADOVEANU, B. 110.
      surse: DLRLC
    • Aista are să-ți spargă casa ș-are să te prade; aista-i un hoț. HOGAȘ, DR. II 151.
      surse: DLRLC
    • Te pradă hoții. ȘEZ. III 116.
      surse: DLRLC
    • Și mă scoate, dacă poți, De prin mîni, de pe la hoți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 318.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Hoț de codru (?).
      surse: DLRLC
    • 1.2. Hoț de drumul (?) mare.
      surse: DLRLC
    • 1.3. (și) adjectival Care fură; (cu sens atenuat) viclean, perfid.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: perfid viclean attach_file un exemplu
      exemple
      • Păcat de dragostea noastră Că e lumea rea și hoață, Îmblă-n față să ne-o scoață. ALECSANDRI, P. P. 278.
        surse: DLRLC
  • 2. familiar Om ștrengar, șiret.
    exemple
    • Rada-i mare hoață, Poate satul tot să-l scoață Din sărit. COȘBUC, P. I 98.
      surse: DLRLC
    • Ce văd? Iar hoțu cel de Leonaș? ALECSANDRI, T. I 217.
      surse: DLRLC
    • Să-mi aleg... [o fată] Cu fața de ardeleancă, Cu ochii ca o șerpoaică Și hoață ca o vulpoaică. ȘEZ. IV 219.
      surse: DLRLC

etimologie: