12 definiții pentru haiduci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

haiduci [At: I. IONESCU, M. 248 / Pzi: ~cesc / E: haiduc] 1-2 vi A duce viață de haiduc (7-8). 3-6 vt A (cutreiera sau) a jefui ca un haiduc (7-8). 7-10 vtr A (se) face haiduc (7-8).

HAIDUCÍ, haiducesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de haiduc. ♦ Refl. A se face haiduc. – Din haiduc.

HAIDUCÍ, haiducesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de haiduc. ♦ Refl. A se face haiduc. – Din haiduc.

HAIDUCÍ, haiducesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de haiduc. Iată-mă-s în codru, haiducind. HASDEU, R. V. 56. Șapte ani am haiducit, Pe ciocoi am îngrozit. ANT. LIT. POP. I 59. Oltule! rîu blăstemat! N-avuși grijă de păcat Să-nghiți trupuri de voinici Care-au haiducit pe-aici? ALECSANDRI, P. P. 291. ◊ Refl. De cînd m-am haiducit, Drag îmi e drumul cotit. ALECSANDRI, P. P. 259. ◊ Tranz. (Complementul indică regiunea unde își petrece viața un haiduc) Pîntea... a haiducit munții Șerba și Călimanii. ȘEZ. II 40.

A HAIDUCÍ ~ésc intranz. A duce viață de haiduc; a fi haiduc. /Din haiduc

A SE HAIDUCÍ mă ~ésc intranz. A se face haiduc; a deveni haiduc. /Din haiduc

haiducì v. a duce vieață de haiduc: decât să mă căciulesc, mai bine să haiducesc POP.

haiducesc, ~ească [At: ANON. CAR. / Pl: ~ești / E: haiduc + -esc] 1-2 a Referitor la haiduc (7-8). 3-4 a Specific haiducului (7-8). 5-6 a Care aparține haiducului (7-8). 7-8 a De haiduc (7-8). 9 sna Nume al unui dans popular Cf haidău2 (1). 10 sna Melodie după care se execută acest dans Cf haidău2 (2).

2) haĭducésc v. intr. (d. haĭduc). Duc vĭață de haĭduc: mulțĭ anĭ a haĭducit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

haiducí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. haiducésc, imperf. 3 sg. haiduceá; conj. prez. 3 să haiduceáscă

haiducí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. haiducésc, imperf. 3 sg. haiduceá; conj. prez. 3 sg. și pl. haiduceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HAIDUCÍ vb. (rar) a hoți, (pop.) a viteji, a voinici. (~ prin codri.)

HAIDUCI vb. (rar) a hoți, (pop.) a viteji, a voinici. (~ prin codri.)

Intrare: haiduci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • haiduci
  • haiducire
  • haiducit
  • haiducitu‑
  • haiducind
  • haiducindu‑
singular plural
  • haiducește
  • haiduciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • haiducesc
(să)
  • haiducesc
  • haiduceam
  • haiducii
  • haiducisem
a II-a (tu)
  • haiducești
(să)
  • haiducești
  • haiduceai
  • haiduciși
  • haiduciseși
a III-a (el, ea)
  • haiducește
(să)
  • haiducească
  • haiducea
  • haiduci
  • haiducise
plural I (noi)
  • haiducim
(să)
  • haiducim
  • haiduceam
  • haiducirăm
  • haiduciserăm
  • haiducisem
a II-a (voi)
  • haiduciți
(să)
  • haiduciți
  • haiduceați
  • haiducirăți
  • haiduciserăți
  • haiduciseți
a III-a (ei, ele)
  • haiducesc
(să)
  • haiducească
  • haiduceau
  • haiduci
  • haiduciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

haiduci

  • 1. A duce viață de haiduc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Iată-mă-s în codru, haiducind. HASDEU, R. V. 56.
      surse: DLRLC
    • Șapte ani am haiducit, Pe ciocoi am îngrozit. ANT. LIT. POP. I 59.
      surse: DLRLC
    • Oltule! rîu blăstemat! N-avuși grijă de păcat Să-nghiți trupuri de voinici Care-au haiducit pe-aici? ALECSANDRI, P. P. 291.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Pîntea... a haiducit munții Șerba și Călimanii. ȘEZ. II 40.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se face haiduc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • De cînd m-am haiducit, Drag îmi e drumul cotit. ALECSANDRI, P. P. 259.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • haiduc
    surse: DEX '09 DEX '98