opțiuni
  • info

13 definiții pentru hoțoman

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOȚOMAN, -Ă, hoțomani, -e, s. m. și f. Augmentativ al lui hoț. ♦ Om ticălos, șarlatan. ♦ (Fam.) Om ștrengar, șmecher, poznaș. – Hoț + suf. -oman.

HOȚOMAN, -Ă, hoțomani, -e, s. m. și f. Augmentativ al lui hoț. ♦ Om ticălos, șarlatan. ♦ (Fam.) Om ștrengar, șmecher, poznaș. – Hoț + suf. -oman.

hoțoman, ~ă [At: ZILOT, CRON. 350 / V: oț~ / Pl: ~i, ~e / E: hoț + -oman] 1-5 sm Hoț (1-5) (mare). 6 sm Om ticălos Si: șarlatan. 7 sm (Fam) Ștrengar mare. 8-10 a (Foarte) hoț (8-10).

HOȚOMAN, -Ă, hoțomani, -e, s. m. și f. 1. Augmentativ al lui hoț. Vechilii și vătafii trăiau ca niște hoțomani, de capul lor, fără milă, fără grijă. SADOVEANU, O. VII 272. Iar la masă șade... Ianuș Ungurean, Vechiul hoțoman. ALECSANDRI, P. P. 63. ♦ Om al dracului, rău, afurisit. Tu să nu fii hoțoman. Eu îți cer dreptul meu. PAS, Z. II 11. În sfîrșit, dușmanul vede că nu-i glumă cu Răzvan, Cunoscîndu-l din aproape că-i suflet de hoțoman! HASDEU, R. V. 145. Cît pe ce de nu ne-a ucis hoțomanul. CONTEMPORANUL, III 829. 2. (Familiar) Hoț (2). Ieși d-acolo, hoțomanule, îi zise ea rîzînd. Ce mi te-ai posmăgit așa? ISPIRESCU, L. 45. Cine oare mi-a făcut șotia?... Hoțomanul de Pavel mi-a făcut-o. CREANGĂ, A. 112.

HOȚOMAN ~i m. Om ticălos; șarlatan. /hoț + suf. ~oman

hoțoman m. 1. hoț mare (și ironic); 2. fig. șireț, ceapcân.

hoțomán, -că s. Fam. Mare hoț, mare hoțoaĭcă. Epitet glumeț adresat cuĭva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hoțoman s. m., pl. hoțomani

hoțoman s. m., pl. hoțomani

hoțoman s. m., pl. hoțomani

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HOȚOMAN adj. v. șiret, șmecher, viclean.

HOȚOMAN s. v. ștrengar.

hoțoman adj. ȘIRET. ȘMECHER. VICLEAN.

hoțoman s. v. ȘTRENGAR.

Intrare: hoțoman
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoțoman
  • hoțomanul
  • hoțomanu‑
plural
  • hoțomani
  • hoțomanii
genitiv-dativ singular
  • hoțoman
  • hoțomanului
plural
  • hoțomani
  • hoțomanilor
vocativ singular
  • hoțomanule
  • hoțomane
plural
  • hoțomanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hoțoman, hoțomanisubstantiv masculin
hoțomană, hoțomanesubstantiv feminin

  • 1. Augmentativ al lui hoț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vechilii și vătafii trăiau ca niște hoțomani, de capul lor, fără milă, fără grijă. SADOVEANU, O. VII 272. DLRLC
    • format_quote Iar la masă șade... Ianuș Ungurean, Vechiul hoțoman. ALECSANDRI, P. P. 63. DLRLC
    • 1.1. Om ticălos, al dracului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: afurisit rău ticălos șarlatan
      • format_quote Tu să nu fii hoțoman. Eu îți cer dreptul meu. PAS, Z. II 11. DLRLC
      • format_quote În sfîrșit, dușmanul vede că nu-i glumă cu Răzvan, Cunoscîndu-l din aproape că-i suflet de hoțoman! HASDEU, R. V. 145. DLRLC
      • format_quote Cît pe ce de nu ne-a ucis hoțomanul. CONTEMPORANUL, III 829. DLRLC
    • 1.2. familiar Om ștrengar; hoț (2.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: hoț poznaș viclean șiret șmecher ștrengar
      • format_quote Ieși d-acolo, hoțomanule, îi zise ea rîzînd. Ce mi te-ai posmăgit așa? ISPIRESCU, L. 45. DLRLC
      • format_quote Cine oare mi-a făcut șotia?... Hoțomanul de Pavel mi-a făcut-o. CREANGĂ, A. 112. DLRLC
etimologie:
  • Hoț + sufix -oman. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.