2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIROTONÍRE, hirotoniri, s. f. Acțiunea de a hirotoni și rezultatul ei; hirotonisire, hirotonie. – V. hirotoni.

HIROTONÍRE, hirotoniri, s. f. Acțiunea de a hirotoni și rezultatul ei; hirotonisire, hirotonie. – V. hirotoni.

hirotonire sf [At: DA ms / V: her~ / Pl: ~ri / E: hirotoni] 1-2 Hirotonisire (1-2).

HIROTONÍRE, hirotoniri, s. f. Hirotonisire.

HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

hirotoni vt [At: DOSOFTEI, V. S. 23 / V: her~ / Pzi: ~nesc / E: drr hirotonie] 1-2 A hirotonisi (1-2).

HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV. Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV. Tranz. A hirotonisi.

A HIROTONÍ ~ésc tranz. v. A HIROTONISI.

A SE HIROTONÍ mă ~ésc intranz. v. A SE HIROTONISI.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hirotoníre s. f., g.-d. art. hirotonírii; pl. hirotoníri

hirotoníre s. f., g.-d. art. hirotonírii; pl. hirotoníri

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotoní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 sg. și pl. hirotoneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HIROTONIRE s. (BIS.) hirotonie, hirotonisire, (pop.) sfințire, (înv.) sfințitură. (~ unui diacon.)

HIROTONI vb. (BIS.) a (se) hirotonisi, a (se) popi, a (se) preoți, (pop.) a (se) sfinți.

Intrare: hirotonire
hirotonire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hirotonire
  • hirotonirea
plural
  • hirotoniri
  • hirotonirile
genitiv-dativ singular
  • hirotoniri
  • hirotonirii
plural
  • hirotoniri
  • hirotonirilor
vocativ singular
plural
herotonire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • herotonire
  • herotonirea
plural
  • herotoniri
  • herotonirile
genitiv-dativ singular
  • herotoniri
  • herotonirii
plural
  • herotoniri
  • herotonirilor
vocativ singular
plural
Intrare: hirotoni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hirotoni
  • hirotonire
  • hirotonit
  • hirotonitu‑
  • hirotonind
  • hirotonindu‑
singular plural
  • hirotonește
  • hirotoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hirotonesc
(să)
  • hirotonesc
  • hirotoneam
  • hirotonii
  • hirotonisem
a II-a (tu)
  • hirotonești
(să)
  • hirotonești
  • hirotoneai
  • hirotoniși
  • hirotoniseși
a III-a (el, ea)
  • hirotonește
(să)
  • hirotonească
  • hirotonea
  • hirotoni
  • hirotonise
plural I (noi)
  • hirotonim
(să)
  • hirotonim
  • hirotoneam
  • hirotonirăm
  • hirotoniserăm
  • hirotonisem
a II-a (voi)
  • hirotoniți
(să)
  • hirotoniți
  • hirotoneați
  • hirotonirăți
  • hirotoniserăți
  • hirotoniseți
a III-a (ei, ele)
  • hirotonesc
(să)
  • hirotonească
  • hirotoneau
  • hirotoni
  • hirotoniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hirotonire herotonire

etimologie:

  • vezi hirotoni
    surse: DEX '98 DEX '09

hirotoni

etimologie: