2 intrări
22 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HIROTONIRE, hirotoniri, s. f. Acțiunea de a hirotoni și rezultatul ei; hirotonisire, hirotonie. – V. hirotoni.
HIROTONIRE, hirotoniri, s. f. Acțiunea de a hirotoni și rezultatul ei; hirotonisire, hirotonie. – V. hirotoni.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hirotonire sf [At: DA ms / V: her~ / Pl: ~ri / E: hirotoni] 1-2 Hirotonisire (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HIROTONIRE, hirotoniri, s. f. Hirotonisire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HIROTONI, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
herotoni v vz hirotoni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
herotonire sf vz hirotonire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hirotoni vt [At: DOSOFTEI, V. S. 23 / V: her~ / Pzi: ~nesc / E: drr hirotonie] 1-2 A hirotonisi (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HIROTONI, hirotonesc, vb. IV. Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HIROTONI, hirotonesc, vb. IV. Tranz. A hirotonisi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE HIROTONI mă ~esc intranz. v. A SE HIROTONISI.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A HIROTONI ~esc tranz. v. A HIROTONISI.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hirotonire s. f., g.-d. art. hirotonirii; pl. hirotoniri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hirotonire s. f., g.-d. art. hirotonirii; pl. hirotoniri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hirotonire s. f., g.-d. art. hirotonirii; pl. hirotoniri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hirotoni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonesc, 3 sg. hirotonește, imperf. 1 hirotoneam; conj. prez. 1 sg. să hirotonesc, 3 să hirotonească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hirotoni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonesc, imperf. 3 sg. hirotonea; conj. prez. 3 să hirotonească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hirotoni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonesc, imperf. 3 sg. hirotonea; conj. prez. 3 sg. și pl. hirotonească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hirotonesc, -neam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HIROTONIRE s. v. hirotonisire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HIROTONIRE s. (BIS.) hirotonie, hirotonisire, (pop.) sfințire, (înv.) sfințitură. (~ unui diacon.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HIROTONI vb. v. hirotonisi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HIROTONI vb. (BIS.) a (se) hirotonisi, a (se) popi, a (se) preoți, (pop.) a (se) sfinți.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
hirotonire, hirotonirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a hirotoni și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: hirotonie hirotonisire sfințire sfințitură
etimologie:
- hirotoni DEX '98 DEX '09
hirotoni, hirotonescverb
- 1. Hirotonisi. DEX '09 DLRLCsinonime: hirotonisi
etimologie:
- hirotonie DEX '09 DEX '98