13 definiții pentru hirotonie
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HIROTONIE, hirotonii, s. f. Hirotonisire. – Din sl. hirotonija.
HIROTONIE, hirotonii, s. f. Hirotonisire. – Din sl. hirotonija.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hirotonie sf [At: PRAV. MOLD. 81 / V: chir~ / Pl: ~ii / E: gr χειροτνία, vsl χиpoтонию] 1-2 Hirotonisire (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HIROTONIE, hirotonii, s. f. Hirotonisire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hirotonie f. învestire cu darul preoției ce se face prin punerea mâinilor sau binecuvântarea arhiereului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hirotoníe f. (ngr. [d. vgr.] hirotonia). Consacrațiune, preuțire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hirotonie s. f., art. hirotonia, g.-d. art. hirotoniei; pl. hirotonii, art. hirotoniile (desp. -ni-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hirotonie s. f., art. hirotonia, g.-d. art. hirotoniei; pl. hirotonii, art. hirotoniile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hirotonie s. f., art. hirotonia, g.-d. art. hirotoniei; pl. hirotonii, art. hirotoniile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HIROTONIE s. v. hirotonisire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HIROTONIE s. (BIS.) hirotonire, hirotonisire, (pop.) sfințire, (înv.) sfințitură. (~ unui preot.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
hirotonie (hirotonii), s. f. – Ridicare în rang a clericilor. – Mr. hirotonie. Ngr. χειροτονία (Murnu 28). Sec. XVII. – Der. hirotoni (var. hirotonisi), vb. (a ridica în rang un cleric), din ngr. χειροτονῶ.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
hirotonie, hirotonii s. f. Una dintre cele șapte taine creștine, oficiată de arhiereu (sau arhierei), care, prin invocarea Duhului Sfânt și punerea mâinilor pe capul candidaților, îi învestesc cu harul preoției (diaconie, preoție și arhierie) și le dă puterea de a săvârși sfintele taine, de a învăța și a conduce pe calea mântuirii pe credincioșii din eparhiile sau parohiile încredințate lor spre păstorire; hirotonisire. – Din sl. hirotonija.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HIROTONÍE (< gr. heirotonia „punerea mâinii”) s. f. (În ritualul creștin) Taină a preoției în care, prin rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt, prin binecuvântare și prin punerea sacramentală a mâinilor, de către episcop (sau doi-trei episcopi), pe capul slujitorilor sacerdotali, aceștia sunt consacrați într-una dintre cele trei trepte: diacon, preot, arhiereu. Sin. hirotinisire.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hirotonie, hirotoniisubstantiv feminin
- 1. Hirotonire, hirotonisire, sfințire, sfințitură. DEX '09 DLRLCsinonime: hirotonire hirotonisire sfințire sfințitură
etimologie:
- hirotonija DEX '98 DEX '09