opțiuni
  • info

10 definiții pentru sfințitură

Explicative DEX

SFINȚITURĂ, sfințituri, s. f. (Rar) Faptul de a sfinți1; (concr.) obiect sfințit. – Sfinți1 + suf. -tură.

sfințitură sf [At: CORESI, EV. 74 / Pl: ~ri / E: sfințit1 + -ură] 1 (Înv) Sfințire1 (7). 2-3 Hirotonisire (1-2). 4 (Reg; lpl) Alimente sau mâncăruri sfințite3 (5).

SFINȚITURĂ, sfințituri, s. f. (Rar) Faptul de a sfinți1; (concr.) obiect sfințit. – Sfinți1 + suf. -tură.

SFINȚITURĂ, sfințituri, s. f. (Rar) Faptul de a sfinți; (concretizat) obiect sfințit. Sfințituri de la paști: pască, coji de ouă și slănină. PAMFILE, A. R. 59.

sfințitúră f., pl. ĭ. Pop. Lucru sfințit (colivă, prescurĭ, pască, cozonacĭ).

Ortografice DOOM

sfințitură (rar) s. f., g.-d. art. sfințiturii; pl. sfințituri

sfințitură (rar) s. f., g.-d. art. sfințiturii; pl. sfințituri

sfințitură s. f., g.-d. art. sfințiturii; pl. sfințituri

Sinonime

SFINȚITURĂ s. v. hirotonie, hirotonire, hirotonisire.

sfințitură s. v. HIROTONIE. HIROTONIRE. HIROTONISIRE.

Intrare: sfințitură
sfințitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfințitură
  • sfințitura
plural
  • sfințituri
  • sfințiturile
genitiv-dativ singular
  • sfințituri
  • sfințiturii
plural
  • sfințituri
  • sfințiturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfințitură, sfințiturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Sfinți + -tură. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.