9 definiții pentru hirotonire
Explicative DEX
HIROTONIRE, hirotoniri, s. f. Acțiunea de a hirotoni și rezultatul ei; hirotonisire, hirotonie. – V. hirotoni.
HIROTONIRE, hirotoniri, s. f. Acțiunea de a hirotoni și rezultatul ei; hirotonisire, hirotonie. – V. hirotoni.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hirotonire sf [At: DA ms / V: her~ / Pl: ~ri / E: hirotoni] 1-2 Hirotonisire (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HIROTONIRE, hirotoniri, s. f. Hirotonisire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
herotonire sf vz hirotonire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
hirotonire s. f., g.-d. art. hirotonirii; pl. hirotoniri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hirotonire s. f., g.-d. art. hirotonirii; pl. hirotoniri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hirotonire s. f., g.-d. art. hirotonirii; pl. hirotoniri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
HIROTONIRE s. v. hirotonisire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HIROTONIRE s. (BIS.) hirotonie, hirotonisire, (pop.) sfințire, (înv.) sfințitură. (~ unui diacon.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
hirotonire, hirotonirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a hirotoni și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: hirotonie hirotonisire sfințire sfințitură
etimologie:
- hirotoni DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.