9 definiții pentru hirotonisire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HIROTONISIRE, hirotonisiri, s. f. Acțiunea de a hirotonisi și rezultatul ei; hirotonie, hirotonire. – V. hirotonisi.
HIROTONISIRE, hirotonisiri, s. f. Acțiunea de a hirotonisi și rezultatul ei; hirotonie, hirotonire. – V. hirotonisi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hirotonisire sf [At: DA ms / V: her~ / Pl: ~ri / E: hirotonisi] 1 Ridicare a unui diacon la rangul de preot, conferindu-i darul preoției Si: hirotonie (1), hirotonire (1), hirotonit1 (1), hirotonisit1 (1). 2 (Pex) Ridicare la rangul de diacon, arhiereu etc. prin conferirea rituală a darului Si: hirotonie (2), hirotonire (2), hirotonisit1 (2), hirotonit1 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HIROTONISIRE, hirotonisiri, s. f. Acțiunea de a hirotonisi; ridicare la rangul de preot (mai rar, de arhiereu), consacrare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
herotonisire sf vz hirotonisire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hirotonisire s. f., art. hirotonisirea, g.-d. art. hirotonisirii; pl. hirotonisiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*hirotonisire s. f., art. hirotonisirea, g.-d. art. hirotonisirii; pl. hirotonisiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hirotonisire s. f., g.-d. art. hirotonisirii; pl. hirotonisiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HIROTONISIRE s. (BIS.) hirotonie, hirotonire, (pop.) sfințire, (înv.) sfințitură. (~ unui preot.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HIROTONISIRE s. (BIS.) hirotonie, hirotonire, (pop.) sfințire, (înv.) sfințitură. (~ unui preot.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hirotonisire, hirotonisirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a hirotonisi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: consacrare hirotonie hirotonire sfințire sfințitură
etimologie:
- hirotonisi DEX '98 DEX '09