harababúra, V. arababura.

alababulă sf vz arababură^[1]

arababură sf vz harababură

harababură sf [At: POLIZU / V: ar~ / Pl: ~ri / E: tc anababulă] (Pfm) 1 Dezordine. 2 Învălmășeală. 3 Încurcătură. 4 Gălăgie. 5 Scandal.

ARABABURĂ s. f. V. harababură.

HARABABURĂ, harababuri, s. f. Dezordine, învălmășeală (însoțite de zgomot), scandal. (Atestat în forma arababură) În circiumă e arababură mare. DELAVRANCEA, S. 6. Intră în casă și văzu o arababură de nu-i mai da nimeni de căpătîi. ISPIRESCU, L. 350. – Variantă: arababură s. f.

HARABABURĂ ~i f. Lipsă de ordine; dezordine; debandadă. /<ngr. allabábulla

arababură f. 1. amestecătură, claie peste grămadă; 2. fig. încurcătură. [Gr. mod. ALABABULA = venețian alababala, întrún mod confuz, termen de origină onomatopeică].

arababúra și (ob.) harababúra adv. (ngr. allabábulla, d. ven. alababalá, arababura. Cp. și cu turc. alağa bulağa, amestecătură de colorĭ). Fam. Alandala, fără ordine, talmeș-balmeș. S. f., pl. ĭ. Mare amestecătură: ce arababură! – În Cov. și bar-. În Ĭal. brambura, adandala, vraiște. În Trans. (Hațeg) bámbura: a bate bambura, a umbla haĭmana. V. hălămujdíe.

harababură s. f., g.-d. art. harababurii; pl. harababuri

harababură s. f., g.-d. art. harababurii; pl. harababuri

harababură s. f., g.-d. art. harababurii; pl. harababuri

harababură

arababură, -ri.

HARABABURĂ s. v. debandadă, deranj, dezordine, dezorganizare, haos, neorânduială, răvășeală, zăpăceală.

harababură s. v. DEBANDADĂ. DERANJ. DEZORDINE. DEZORGANIZARE. HAOS. NEORÎNDUIALĂ. RĂVĂȘEALĂ. ZĂPĂCEALĂ.

arababură s. f. – Dezordine, încurcătură, scandal. – Var. harababură, (h)alababură. Tc. anababulla, sau ngr. ἀλλαμπάμπολλα, cu var. ἀναμπαμποῦλα și ἀναμπουμποῦλα (DAR). Pare a fi creație expresivă, comună și altor limbi; cf. lat. med. baburra „nebunie” (Du Cange; Castro 174), ngr. βαβοῦρα cu același sens, ven. alabalá „în chip confuz”, sp. zurriburri.