16 definiții pentru harababură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HARABABÚRĂ, harababuri, s. f. Dezordine, învălmășeală, încurcătură; gălăgie, scandal. [Var.: arababúră s. f.] – Cf. tc. ana babulla.

HARABABÚRĂ, harababuri, s. f. Dezordine, învălmășeală, încurcătură; gălăgie, scandal. [Var.: arababúră s. f.] – Cf. tc. ana babulla.

harababu sf [At: POLIZU / V: ar~ / Pl: ~ri / E: tc anababulă] (Pfm) 1 Dezordine. 2 Învălmășeală. 3 Încurcătură. 4 Gălăgie. 5 Scandal.

HARABABÚRĂ, harababuri, s. f. Dezordine, învălmășeală (însoțite de zgomot), scandal. (Atestat în forma arababură) În circiumă e arababură mare. DELAVRANCEA, S. 6. Intră în casă și văzu o arababură de nu-i mai da nimeni de căpătîi. ISPIRESCU, L. 350. – Variantă: arababúră s. f.

HARABABÚRĂ ~i f. Lipsă de ordine; dezordine; debandadă. /<ngr. allabábulla

ARABABÚRĂ s. f. v. harababură.

ARABABÚRĂ s. f. v. harababură.

alababúlă sf vz arababură[1]

  1. Care trimite la harababură. — gall

ARABABÚRĂ s. f. V. harababură.

arababură f. 1. amestecătură, claie peste grămadă; 2. fig. încurcătură. [Gr. mod. ALABABULA = venețian alababala, întrún mod confuz, termen de origină onomatopeică].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

harababu s. f., g.-d. art. harababurii; pl. harababuri

harababúră s. f., g.-d. art. harababúrii; pl. harababúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HARABABÚRĂ s. v. debandadă, deranj, dezordine, dezorganizare, haos, neorânduială, răvășeală, zăpăceală.

harababu s. v. DEBANDADĂ. DERANJ. DEZORDINE. DEZORGANIZARE. HAOS. NEORÎNDUIALĂ. RĂVĂȘEALĂ. ZĂPĂCEALĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arababúră s. f. – Dezordine, încurcătură, scandal. – Var. harababură, (h)alababură. Tc. anababulla, sau ngr. ἀλλαμπάμπολλα, cu var. ἀναμπαμποῦλα și ἀναμπουμποῦλα (DAR). Pare a fi creație expresivă, comună și altor limbi; cf. lat. med. baburra „nebunie” (Du Cange; Castro 174), ngr. βαβοῦρα cu același sens, ven. alabalá „în chip confuz”, sp. zurriburri.

Intrare: harababură
harababură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harababu
  • harababura
plural
  • harababuri
  • harababurile
genitiv-dativ singular
  • harababuri
  • harababurii
plural
  • harababuri
  • harababurilor
vocativ singular
plural
arababură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arababu
  • arababura
plural
  • arababuri
  • arababurile
genitiv-dativ singular
  • arababuri
  • arababurii
plural
  • arababuri
  • arababurilor
vocativ singular
plural
alababulă substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alababu
  • alababula
plural
  • alababuli
  • alababulile
genitiv-dativ singular
  • alababuli
  • alababulii
plural
  • alababuli
  • alababulilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

harababu, harababurisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.