7 intrări

43 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAM2, hamuri, s. n. Ansamblu de curele (sau de frânghii) cu care se înhamă calul sau alte animale (de tracțiune) la un vehicul. ◊ Gură de ham = ham rudimentar format numai din curelele de la pieptul și gâtul calului și din cele două șleauri. ◊ Expr. A trage în (sau la) ham = a trăi o viață grea; a munci din greu. ♦ (Precedat de prepoziții) Tracțiune (cu cai). Are cai buni la ham. – Din magh. hám.

HAM2, hamuri, s. n. Ansamblu de curele (sau de frânghii) cu care se înhamă calul sau alte animale (de tracțiune) la un vehicul. ◊ Gură de ham = ham rudimentar format numai din curelele de la pieptul și gâtul calului și din cele două șleauri. ◊ Expr. A trage în (sau la) ham = a trăi o viață grea; a munci din greu. ♦ (Precedat de prepoziții) Tracțiune (cu cai). Are cai buni la ham. – Din magh. hám.

HAM1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui. – Onomatopee.

HAM1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui. – Onomatopee.

ham4 i [At: PAMFILE, J. II, ap. DA ms / E: fo] Onomatopee care imită lătratul câinelui.

ham3 sn [At: PAMFILE, J. II, ap. DA ms / Pl: ~uri / E: ns cf han] Casă mare, nemobilată, nefolosită.

ham2 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: ham1] 1 Bretele cu care se leagă copilul mic în spatele sau pe pieptul mamei. 2 (Olt) Împletitură de papură sau de cânepă în care se duce oala cu mâncare caldă la câmp.

ham1 sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 254/6 / Pl: ~uri, (înv) ~ure / E: mg srb ham] 1 Curele (uneori sfori groase) necesare pentru înhămarea animalului de tracțiune. 2 (Îe) A-și lua ~ul (și praștia) A-și asuma o răspundere. 3 (Îoc cal de călărie; îs) Cal de ~ Cal de tracțiune.

HAM2, hamuri, s. n. (La pl. uneori cu aceeași valoare ca la sg.) Ansamblu format din curelele (sau frînghiile) necesare pentru a înhăma calul la un vehicul. Caii aveau hamuri negre. STANCU, D. 227. Un cal sur, uriaș, cu coastele proeminente și ochii întotdeauna umezi, căra această căruțăopintindu-se fără vlagă, în hamul cu zeci de petice. SAHIA, N. 65. Mergînd Duca-vv. într-o sanie cu doi cai... înhămați cu hamuri de tei, ocărît neîncetat de polonezii ce-l duceau, se opri puțin la Suceava. BĂLCESCU, O. I 186. ◊ Fig. Răbdăm poveri, răbdăm nevoi, Și ham de cai și jug de boi. COȘBUC, P. I 207. ◊ Gură de ham = ham primitiv, format numai din cureaua de pe piept și cea care se petrece după gîtul calului. ◊ Expr. A trage în ham = a trăi o viață grea, a o duce greu. ♦ (Precedat de prepoziții) Acțiunea calului de a trage vehiculele. Alese la o parte doi căluți pagi, care se împărecheau bine la umblet și erau cei mai buni la ham. SADOVEANU, B. 66. ◊ Cal de ham = (spre deosebire de cal de călărie) cal care trage la căruță sau la trăsură.

HAM1 interj. (De obicei repetat) Onomatopee care redă lătratul cîinelui.

HAM1 interj. (se folosește repetat pentru a reda lătratul câinelui). /Onomat.

HAM2 ~uri n. Ansamblu de curele sau de frânghii cu ajutorul cărora se înhamă calul la un vehicul. ◊ A trage în ~ a munci din greu. A pune ~urile a înhăma. /<ung. hám

ham n. (mai ales la pl. hamuri), toate curelele trebuincioase pentru înhămarea cailor, tacâm de cal: cal de ham, de trăsură, în opozițiune cu cal de șea, sau de călărie. [Ung. HÁM].

Ham m. al doilea fiu al lui Noe, ai cărui descendenți (ne spune Biblia) populară Africa.

ham! int. prin care se imită lătratul câinilor: ham! ham!

1) ham n., pl. urĭ (ung. hám, ham [d. vgerm. hamo, căpăstru], de unde și sîrb. ham, rut. hamy, hamurĭ). Toate curelele care se pun pe calu de căruță. Cal de ham, cal de căruță, de trăsură (în opoz. cu cal de călărie).

HM interj. Cuvânt care exprimă neîncredere, rezervă, nemulțumire. – Onomatopee.

HM interj. Cuvânt care exprimă neîncredere, rezervă, nemulțumire. – Onomatopee.

hm! i [At: ALECSANDRI, T. 226 / V: hâm, hum / E. fo] (Are) Cuvânt care exprimă: 1 Neîncredere. 2 Rezervă. 3 Nemulțumire. 4 Surpriză. 5 Îngândurare. 6 Nehotărâre.

HM interj. (Uneori repetat) Exclamație care exprimă rezervă, contrarietate, nemulțumire, îndoială, neîncredere și bănuială. Numai cîte un «hm» scotea din cînd în cînd și, bătînd la spate tabacherea cu palma întreagă, o deschidea. HOGAȘ, DR. II 108. Hm, hm! zise ea suspinînd și dînd din cap; mă-ta nu vrea să te crească, ci să te prăpădească! SBIERA, P. 29. (Scris și: hîm) Hîm, hîm! Aici miroase a carne de om! ISPIRESCU, L. 86. – Scris și: hîm.

arată toate definițiile

Intrare: Ham
Ham
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nume propriu (I3)
  • Ham
Intrare: ham
ham
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ham (curea)
ham2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ham
  • hamul
  • hamu‑
plural
  • hamuri
  • hamurile
genitiv-dativ singular
  • ham
  • hamului
plural
  • hamuri
  • hamurilor
vocativ singular
plural
Intrare: ham (interj.)
ham1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ham
ham-ham interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ham-ham
Intrare: hăm
hăm
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hâm
hâm
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hm
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • hm
interjecție (I10)
  • hâm
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ham (curea)

  • 1. Ansamblu de curele (sau de frânghii) cu care se înhamă calul sau alte animale (de tracțiune) la un vehicul.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 4 exemple
    exemple
    • Caii aveau hamuri negre. STANCU, D. 227.
      surse: DLRLC
    • Un cal sur, uriaș, cu coastele proeminente și ochii întotdeauna umezi, căra această căruță – opintindu-se fără vlagă, în hamul cu zeci de petice. SAHIA, N. 65.
      surse: DLRLC
    • Mergînd Duca-vv. într-o sanie cu doi cai... înhămați cu hamuri de tei, ocărît neîncetat de polonezii ce-l duceau, se opri puțin la Suceava. BĂLCESCU, O. I 186.
      surse: DLRLC
    • figurat Răbdăm poveri, răbdăm nevoi, Și ham de cai și jug de boi. COȘBUC, P. I 207.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Gură de ham = ham rudimentar format numai din curelele de la pieptul și gâtul calului și din cele două șleauri.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. expresie A trage în (sau la) ham = a trăi o viață grea; a munci din greu.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX
    • 1.3. expresie A pune hamurile = înhăma
      surse: NODEX
    • 1.4. (Precedat de prepoziții) Acțiunea calului de a trage vehiculele.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: tracțiune attach_file 2 exemple
      exemple
      • Are cai buni la ham.
        surse: DEX '09
      • Alese la o parte doi căluți pagi, care se împărecheau bine la umblet și erau cei mai buni la ham. SADOVEANU, B. 66.
        surse: DLRLC
      • 1.4.1. Cal de ham = (spre deosebire de cal de călărie) cal care trage la căruță sau la trăsură.
        surse: DLRLC

etimologie:

ham (interj.) ham-ham

  • 1. de obicei repetat Cuvânt care imită lătratul câinelui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: țah

etimologie:

hm hâm interjecție

  • 1. Cuvânt care exprimă neîncredere, rezervă, nemulțumire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Numai cîte un «hm» scotea din cînd în cînd și, bătînd la spate tabacherea cu palma întreagă, o deschidea. HOGAȘ, DR. II 108.
      surse: DLRLC
    • Hm, hm! zise ea suspinînd și dînd din cap; mă-ta nu vrea să te crească, ci să te prăpădească! SBIERA, P. 29.
      surse: DLRLC
    • Hîm, hîm! Aici miroase a carne de om! ISPIRESCU, L. 86.
      surse: DLRLC

etimologie: