HAM¹, mai adesea pl. HAMURI sn. Toate curelele trebuincioase pentru înhămarea unuia sau mai multor cai (🖼 2507): cînd m’am deșteptat, caii erau prinși ~ (isp.); două mîrțoage de cai cu ~urile legate cu sfoară (I.-gh.); calul... slab, nețesălat, ros de ~ în toate părțile (br.-vn.); cai de ~, cal de trăsură sau de căruță, spre deosebire de „cal de șea” sau „cal de călărie”: gură de ~ 👉 GURĂ 17 [ung.].

HAM!² interj. Imită lătratul cîinelui.

Ham m. al doilea fiu al lui Noe, ai cărui descendenți (ne spune Biblia) populară Africa.

Ham, al doilea fiu al lui Noe, tatăl lui Canaan, din care, potrivit genealogiei biblice, descind amoriții, canaanenii, etiopienii și alții (Fac. 10, 6-20). „Țara lui Ham” este considerată ca fiind Egiptul (Ps. 77, 56).

HAM subst. 1. Hăma (Mar). 2. Hămug (16 B V 107). 3. Hamură, A. (Sd XI 77) din pl. hamuri.