HM interj. (Uneori repetat) Exclamație care exprimă rezervă, contrarietate, nemulțumire, îndoială, neîncredere și bănuială. Numai cîte un «hm» scotea din cînd în cînd și, bătînd la spate tabacherea cu palma întreagă, o deschidea. HOGAȘ, DR. II 108. Hm, hm! zise ea suspinînd și dînd din cap; mă-ta nu vrea să te crească, ci să te prăpădească! SBIERA, P. 29. (Scris și: hîm) Hîm, hîm! Aici miroase a carne de om! ISPIRESCU, L. 86. – Scris și: hîm.