3 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GROTÉSC, -Ă, grotești, adj., s. n. 1. Adj. Care este de un comic excesiv prin aspectul caricatural, neobișnuit de caraghios; ridicol, burlesc; bizar. ◊ (Substantivat, n.) Grotescul unei situații. ♦ (Substantivat, n.) Categorie, ipostază estetică reflectând realitatea în forme fantastice, bizare, disproporționate, caricaturale. 2. S. n. Corp de literă de tipar fără piciorușe, format din arce și segmente de dreaptă de aceeași grosime. – Din fr. grotesque.

GROTÉSC, -Ă, grotești, adj., s. n. 1. Adj. Care este de un comic excesiv prin aspectul caricatural, neobișnuit de caraghios; ridicol, burlesc; bizar. ◊ (Substantivat, n.) Grotescul unei situații. ♦ (Substantivat, n.) Categorie, ipostază estetică reflectând realitatea în forme fantastice, bizare, disproporționate, caricaturale. 2. S. n. Corp de literă de tipar fără piciorușe, format din arce și segmente de dreaptă de aceeași grosime. – Din fr. grotesque.

grotesc, ~ă [At: ALECSANDRI, P. II 87 / Pl: ~ești / E: fr grotesque, it grottesca] 1 a Care este de un comic excesiv prin aspectul caricatural. 2 a Neobișnuit de caraghios Si: burlesc, ridicol. 3 a Bizar. 4 sn Categorie, ipostază estetică reflectând realitatea în forme fantastice, bizare, disproporționate, caricaturale. 5 sn Corp de literă de tipar fără piciorușe, format din arce și segmente de dreaptă de aceeași grosime. 6 sn Gen de ornamentație de origine romană, reintrodus în epoca Renașterii, constând într-o decorație fantastică, pictată sau sculptată, alcătuită din motive geometrice vegetale, animale și personaje (bizare) îmbinate cu arabescuri.

GROTÉSC2, -Ă, grotești, adj. (Mai ales în artele plastice și în arta dramatică) De un comic excesiv, care produce dezgust; neobișnuit de caraghios, de ciudat, de nenatural, de extravagant; bizar. Atitudine grotescă.Îndată după apariția grotescă a sălbaticului cu parul, abatele... văzu o fîntînă cu cumpănă. SADOVEANU, Z. C. 28. Țăranul, în scrierile sale, formează orizontul albastru pe care se profilează tipurile grotești ale clasei de sus. IBRĂILEANU, SP. CR. 148. ◊ (Substantivat, n.) A cădea în grotesc. Grotescul unei situații.

GROTÉSC1 s. n. Formă de literă de tipar fără piciorușe, executată numai din combinații de arce și segmente de dreaptă.

GROTÉSC s.n. (Poligr.) Literă de tipar fără piciorușe, formată din combinații cu arce și segmente de dreaptă. [< fr. grotesque].

GROTÉSC, -Ă adj. De un comic exagerat; caraghios, nenatural; ciudat, bizar. // s.n. 1. Categorie estetică prin care se definește contrariul sublimului, caracterul a ceea ce este grotesc. 2. Gen de ornamentație de origine romană, reintrodus în epoca Renașterii, constând într-o decorație fantastică, pictată sau sculptată, alcătuită din motive geometrice vegetale, animale și personaje (bizare) îmbinate cu arabescuri. [Cf. fr. grotesque, it. grottesco < grotta – peșteră].

GROTÉSC, -Ă I. adj. de un comic exagerat; caraghios, nenatural; ciudat, bizar. II. s. n. 1. categorie estetică reflectând realitatea, contrar sublimului, în forme fantastice, bizare, monstruoase. 2. gen de ornamentație de origine romană, reintrodus în epoca Renașterii, din pictură sau sculptură decorativă cu figuri grotești. 3. literă de tipar fără piciorușe, din combinații cu arce și segmente de dreaptă. III. s. f. (teatru) gen de comedie. (< fr. grotesque, it. grottesco)

GROTÉSC2 ~scă (~ști) Care stârnește râsul; de un comic exagerat; burlesc. /<fr. grotesque, it. grottesco

GROTÉSC1 n. Corp de literă de tipar având linii de grosime egală și fără talpă. /<fr. grotesque, it. grottesco

GROTÉSC3 ~uri n. Categorie a esteticii, care reflectă realitatea în forme caricaturale, bizare, voit disproporționale. /<fr. grotesque, it. grottesco

grotesc a. 1. care imitează natura înt’un mod bizar; 2. fig. ridicul, extravagant: scenă grotescă. ║ n. ceeace-i grotesc, burlesc.

*grotésc, -éscă adj., pl. f. ștĭ și sce (it. grottesco, d. grotta, grotă, săpătură, cum se numeaŭ ruinele palatuluĭ luĭ Titu dezgropate la Roma și pe aĭ căror părețĭ eraŭ caricaturĭ). Ridicul pin aspect orĭ pin mișcărĭ. S. n. Ceĭa ce e grotesc. – Ca adv. grotește.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

grotesc1 adj. m., f. grotescă; pl. m. și f. grotești

grotesc1 adj. m., f. grotescă; pl. m. și f. grotești

grotésc adj. m., f. grotéscă; pl. m. și f. grotéști

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GROTESC adj. buf, burlesc, caraghios, caricatural, parodic, ridicol. (De un comic ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GROTÉSC s. n. (< fr. grotesque, it. grotesco): corp de literă de tipar fără piciorușe, format din arce și segmente de dreaptă de aceeași grosime.

GROTESC (< fr. grotesque; it. grottesca, capricios, ridicol < grotta, peșteră) Termen folosit în estetică pentru caracterizarea procedeului unor scriitori care înfățișează în chip ciudat, caricatural, monstruos, realitatea. La origine el desemna acele ornamentații ciudate, fantastice, din grote, descoperite de arheologia secolelor XV-XVI. Categorie estetică, opusă sublimului de către romantici, grotescul apare ca un comic exagerat. În prefața dramei sale, Cromwell, V. Hugo pledează pentru îmbinarea grotescului cu sublimul, în această îmbinare el văzînd nașterea genului modern, diferit de uniformitatea genului antic. Grotescul, care și în literatura contemporană apare ca o categorie estetică a absurdului, se realizează artistic cu mijloace realiste și fantastice totodată, contrastante, bizare, crude, caricaturale.

Intrare: grotesc
grotesc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: grotesc (adj.)
grotesc1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A78)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grotesc
  • grotescul
  • grotescu‑
  • grotescă
  • grotesca
plural
  • grotești
  • groteștii
  • grotești
  • groteștile
genitiv-dativ singular
  • grotesc
  • grotescului
  • grotești
  • groteștii
plural
  • grotești
  • groteștilor
  • grotești
  • groteștilor
vocativ singular
plural
Intrare: grotesc (literă)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grotesc
  • grotescul
  • grotescu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • grotesc
  • grotescului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grotesc, grotescăadjectiv

  • 1. Care este de un comic excesiv prin aspectul caricatural, neobișnuit de caraghios. DEX '09 DN
    • format_quote Atitudine grotescă. DLRLC
    • format_quote Îndată după apariția grotescă a sălbaticului cu parul, abatele... văzu o fîntînă cu cumpănă. SADOVEANU, Z. C. 28. DLRLC
    • format_quote Țăranul, în scrierile sale, formează orizontul albastru pe care se profilează tipurile grotești ale clasei de sus. IBRĂILEANU, SP. CR. 148. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat neutru A cădea în grotesc. Grotescul unei situații. DEX '09 DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat neutru Categorie, ipostază estetică reflectând realitatea în forme fantastice, bizare, disproporționate, caricaturale. DEX '09
      • diferențiere Categorie estetică prin care se definește contrariul sublimului, caracterul a ceea ce este grotesc. DN
    • 1.2. (și) substantivat neutru Gen de ornamentație de origine romană, reintrodus în epoca Renașterii, constând într-o decorație fantastică, pictată sau sculptată, alcătuită din motive geometrice vegetale, animale și personaje (bizare) îmbinate cu arabescuri. DN
etimologie:

grotescsubstantiv neutru

  • 1. Corp de literă de tipar fără piciorușe, format din arce și segmente de dreaptă de aceeași grosime. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.