16 definiții pentru bizar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bizár, ~ă a, av [At: ALECSANDRI, P. III, 56 / Pl: ~i, ~e / E: fr bizarre] (Liv) 1-2 Ciudat.

BIZÁR, -Ă, bizari, -e, adj. (Adesea adverbial) Ciudat, straniu. – Din fr. bizarre.

BIZÁR, -Ă, bizari, -e, adj. (Livr.; adesea adverbial) Ciudat, straniu. – Din fr. bizarre.

BIZÁR, -Ă, bizari, -e, adj. Ciudat, straniu, extravagant. Cine-a putut avea această idee bizară? SADOVEANU, Z; C. 29. [Stil] exagerat, necorect, plin de comparații bizare. GHEREA, ST. CR. II 119. O lume întreaga de închipuiri umoristice îi umpleau creierii, care mai de care măi bizară și mai cu neputință. EMINESCU, N. 42. ◊ (Adverbial) Nu lua seamă ce bizar îl priveau ochii de aur ai pasării ce se deșteptase pe ramura candelabrului.. ANGHEL, PR. 47.

BIZÁR, -Ă, bizari, -e, adj. (Adesea adverbial) Ciudat, straniu, extravagant. – Fr. bizarre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bizár1 adj. m., pl. bizári; f. bizáră, pl. bizáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BIZÁR adj. v. neobișnuit.

BIZÁR, -Ă adj. (adesea adv.) Ciudat, straniu; extravagant; supărător. [< fr. bizarre, cf. sp. bizarro – mărinimos].

BIZÁR, -Ă adj. (și adv.) ciudat, straniu, extravagant; supărător. (< fr. bizarre)

BIZÁR ~ă (~i, ~e) Care șochează prin felul său de a fi; ciudat; straniu; neobișnuit. /<fr. bizarre

bizar a. 1. ciudat și neobișnuit; 2. fantastic și caprițios.

*bizár, -ă adj. (fr. bizarre, d. sp. bizarro, viteaz; it. bizzarro). Fantastic, extravagant, straniŭ: spirit bizar. Adv. în mod bizar.

bizár adj. m., pl. bizári; f. sg. bizáră, pl. bizáre

BIZAR adj. ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)

Intrare: bizar
bizar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bizar
  • bizarul
  • bizaru‑
  • biza
  • bizara
plural
  • bizari
  • bizarii
  • bizare
  • bizarele
genitiv-dativ singular
  • bizar
  • bizarului
  • bizare
  • bizarei
plural
  • bizari
  • bizarilor
  • bizare
  • bizarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)