11 definiții pentru grotesc (literă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GROTÉSC, -Ă, grotești, adj., s. n. 1. Adj. Care este de un comic excesiv prin aspectul caricatural, neobișnuit de caraghios; ridicol, burlesc; bizar. ◊ (Substantivat, n.) Grotescul unei situații. ♦ (Substantivat, n.) Categorie, ipostază estetică reflectând realitatea în forme fantastice, bizare, disproporționate, caricaturale. 2. S. n. Corp de literă de tipar fără piciorușe, format din arce și segmente de dreaptă de aceeași grosime. – Din fr. grotesque.

GROTÉSC, -Ă, grotești, adj., s. n. 1. Adj. Care este de un comic excesiv prin aspectul caricatural, neobișnuit de caraghios; ridicol, burlesc; bizar. ◊ (Substantivat, n.) Grotescul unei situații. ♦ (Substantivat, n.) Categorie, ipostază estetică reflectând realitatea în forme fantastice, bizare, disproporționate, caricaturale. 2. S. n. Corp de literă de tipar fără piciorușe, format din arce și segmente de dreaptă de aceeași grosime. – Din fr. grotesque.

grotesc, ~ă [At: ALECSANDRI, P. II 87 / Pl: ~ești / E: fr grotesque, it grottesca] 1 a Care este de un comic excesiv prin aspectul caricatural. 2 a Neobișnuit de caraghios Si: burlesc, ridicol. 3 a Bizar. 4 sn Categorie, ipostază estetică reflectând realitatea în forme fantastice, bizare, disproporționate, caricaturale. 5 sn Corp de literă de tipar fără piciorușe, format din arce și segmente de dreaptă de aceeași grosime. 6 sn Gen de ornamentație de origine romană, reintrodus în epoca Renașterii, constând într-o decorație fantastică, pictată sau sculptată, alcătuită din motive geometrice vegetale, animale și personaje (bizare) îmbinate cu arabescuri.

GROTÉSC1 s. n. Formă de literă de tipar fără piciorușe, executată numai din combinații de arce și segmente de dreaptă.

GROTÉSC s.n. (Poligr.) Literă de tipar fără piciorușe, formată din combinații cu arce și segmente de dreaptă. [< fr. grotesque].

GROTÉSC, -Ă I. adj. de un comic exagerat; caraghios, nenatural; ciudat, bizar. II. s. n. 1. categorie estetică reflectând realitatea, contrar sublimului, în forme fantastice, bizare, monstruoase. 2. gen de ornamentație de origine romană, reintrodus în epoca Renașterii, din pictură sau sculptură decorativă cu figuri grotești. 3. literă de tipar fără piciorușe, din combinații cu arce și segmente de dreaptă. III. s. f. (teatru) gen de comedie. (< fr. grotesque, it. grottesco)

GROTÉSC1 n. Corp de literă de tipar având linii de grosime egală și fără talpă. /<fr. grotesque, it. grottesco


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GROTÉSC s. n. (< fr. grotesque, it. grotesco): corp de literă de tipar fără piciorușe, format din arce și segmente de dreaptă de aceeași grosime.

Intrare: grotesc (literă)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grotesc
  • grotescul
  • grotescu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • grotesc
  • grotescului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grotesc (literă)

  • 1. Corp de literă de tipar fără piciorușe, format din arce și segmente de dreaptă de aceeași grosime.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: