16 definiții pentru caraghios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caraghios, ~oa [At: ȘIO / V: ~óz, ~oáză / Pl: ~óși, ~oáse, (rar) ~óji / E: tc caragöz] 1 sm Personaj care te face să râzi, spunând glume, făcând strâmbături etc. Si: bufon, chimiță, clovn, măscărici, (reg) mascara, paiață, păcală, păcălici, soitar. 2 a Care provoacă râsul Si: comic, ridicol. 3-4 smf, a (Persoană) care nu merită să fie luată în serios. 5 sm (Iht; tcm) Scrumbie de Dunăre, cu cap negru (Alosa pontica nigrescens).

CARAGHIÓS, -OÁSĂ, caraghioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care provoacă râsul, ridicol, comic; care nu merită să fie luat în serios. – Din tc. karagöz.

CARAGHIÓS, -OÁSĂ, caraghioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care provoacă râsul, ridicol, comic; care nu merită să fie luat în serios. – Din tc. karagöz.

CARAGHIÓS, -OÁSĂ, caraghioși, -oase, adj. Care provoacă rîsul, ridicol, comic; care nu merită să fie luat în serios. Mă întorc de acolo cu cîteva flori cidese pe care le port prostește, fără îndemînare... știind că sînt caraghios. SEBASTIAN, T. 71. De numele lui Caragiale sînt legate atîtea tipuri caraghioase, atîtea vorbe de spirit. GHEREA, ST. CR. II 132. ♦ (Substantivat) Om lipsit de seriozitate, care se face ridicol, care provoacă rîsul. Și porți și pumnal, caraghioside. CAMIL PETRESCU, T. II 237. – Pronunțat: -ghios.

CARAGHIÓS, -OÁSĂ, caraghioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care provoacă râsul, ridicol, comic; care nu merită să fie luat în serios. – Tc. karagöz.

CARAGHIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care provoacă râsul; ridicol. /<turc. karagöz

caraghios m. 1. numele bufonului (lit. „Ochiu-negru”) în farsele ce se jucau la Curțile Domnilor; 2. în genere, bufon, măscăriciu: ce-i asta caraghiosul e? 3. (luat ca adjectiv) comic, ridicul: mutră caraghioasă; 4. nume dat de pescari cosacului mai tânăr cu ochii mari sau negri (la Turci; karagöz balyk e numele oblețului). [Turc. KARAGÖZ].

caraghióz, ~oáză a vz caraghios

caraghĭóz m., pl. (turc. karagöz, bufon, măscăricĭ, d. kara, negru, și göz, ochĭ; bg. karagĭos). Bufon în vechile farse. Glumeț poznaș: acest om e un mare caraghĭoz. Adj. Ridicul: eștĭ caraghĭoz cu asemenea ideĭ, o casă caraghĭoază. Adv. În mod caraghĭoz. – Și -ghĭos, pl. șĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caraghiós (-ghios) adj. m., pl. caraghióși; f. caraghioásă, pl. caraghioáse

caraghiós adj. m. (sil. -ghios), pl. caraghióși; f. sg. caraghioásă, pl. caraghioáse

caraghios, -oasă; -oși, -oase.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CARAGHIÓS adj. 1. v. buf. 2. ridicol, (Maram.) ciuf, (fam. și ir.) nostim. (E cam ~ îmbrăcat.) 3. v. comic.

CARAGHIOS adj. 1. buf, burlesc, caricatural, grotesc, parodic, ridicol. (De un comic ~.) 2. ridicol, (Maram.) ciuf, (fam. și ir.) nostim. (E cam ~ îmbrăcat.) 3. comic, hazliu. (Ce chestie ~!)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

caraghiós (caraghióși), s. m.1. Bufon, actor de farse. – 2. Personaj ridicol. – Var. caraghioz.Mr. caraghios, megl. cărăghioz. Tc. kara göz „ochi negri”, fanfaron din teatrul turcesc (Șeineanu, II, 88; Lokotsch 1079; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 219); cf. ngr. ϰαραγϰιόζης, bg. karagioz.Der. caraghios, adj. (ridicol, hazliu); caraghioslîc, s. n. (farsă, bufonadă), din tc. karagözlük.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CARAGHIOS (< turc. karaghiöz, ochi negri) a Personaj comic, în jocul păpușarilor turci. b Denumire a acelor farse din teatrul turc, destul de numeroase, care constituiau un adevărat repertoriu dramatic pentru fiecare din cele 30 de nopți ale Ramazanului și care, după relatările lui Lazăr Șăineanu (Jocul păpușilor și raporturile sale cu farsa karaghiöz), s-a bucurat de o mare raspîndire la noi în secolele trecute, contaminări dramatice aflîndu-se în teatrul nostru popular, ca jocul păpușilor (v.).

Intrare: caraghios
  • silabație: ca-ra-ghios
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caraghios
  • caraghiosul
  • caraghiosu‑
  • caraghioa
  • caraghioasa
plural
  • caraghioși
  • caraghioșii
  • caraghioase
  • caraghioasele
genitiv-dativ singular
  • caraghios
  • caraghiosului
  • caraghioase
  • caraghioasei
plural
  • caraghioși
  • caraghioșilor
  • caraghioase
  • caraghioaselor
vocativ singular
  • caraghiosule
  • caraghioa
  • caraghioaso
plural
  • caraghioșilor
  • caraghioaselor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

caraghios

  • 1. adesea substantivat Care provoacă râsul; care nu merită să fie luat în serios.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: comic ridicol 2 exemple
    exemple
    • Mă întorc de acolo cu cîteva flori culese pe care le port prostește, fără îndemînare... știind că sînt caraghios. SEBASTIAN, T. 71.
      surse: DLRLC
    • De numele lui Caragiale sînt legate atîtea tipuri caraghioase, atîtea vorbe de spirit. GHEREA, ST. CR. II 132.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat Om lipsit de seriozitate, care se face ridicol, care provoacă râsul.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Și porți și pumnal, caraghiosule. CAMIL PETRESCU, T. II 237.
        surse: DLRLC

etimologie: