17 definiții pentru caraghios

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARAGHIOS, -OASĂ, caraghioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care provoacă râsul, ridicol, comic; care nu merită să fie luat în serios. – Din tc. karagöz.

CARAGHIOS, -OASĂ, caraghioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care provoacă râsul, ridicol, comic; care nu merită să fie luat în serios. – Din tc. karagöz.

caraghios, ~oa [At: ȘIO / V: ~oz, ~oa / Pl: ~oși, ~oase, (rar) ~oji / E: tc caragöz] 1 sm Personaj care te face să râzi, spunând glume, făcând strâmbături etc. Si: bufon, chimiță, clovn, măscărici, (reg) mascara, paiață, păcală, păcălici, soitar. 2 a Care provoacă râsul Si: comic, ridicol. 3-4 smf, a (Persoană) care nu merită să fie luată în serios. 5 sm (Iht; tcm) Scrumbie de Dunăre, cu cap negru (Alosa pontica nigrescens).

CARAGHIOS, -OASĂ, caraghioși, -oase, adj. Care provoacă rîsul, ridicol, comic; care nu merită să fie luat în serios. Mă întorc de acolo cu cîteva flori cidese pe care le port prostește, fără îndemînare... știind că sînt caraghios. SEBASTIAN, T. 71. De numele lui Caragiale sînt legate atîtea tipuri caraghioase, atîtea vorbe de spirit. GHEREA, ST. CR. II 132. ♦ (Substantivat) Om lipsit de seriozitate, care se face ridicol, care provoacă rîsul. Și porți și pumnal, caraghiosule. CAMIL PETRESCU, T. II 237. – Pronunțat: -ghios.

CARAGHIOS, -OASĂ, caraghioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care provoacă rîsul, ridicol, comic; care nu merită să fie luat în serios. – Tc. karagöz.

CARAGHIOS ~oasă (~oși, ~oase) Care provoacă râsul; ridicol. /<turc. karagöz

caraghios m. 1. numele bufonului (lit. „Ochiu-negru”) în farsele ce se jucau la Curțile Domnilor; 2. în genere, bufon, măscăriciu: ce-i asta caraghiosul e? 3. (luat ca adjectiv) comic, ridicul: mutră caraghioasă; 4. nume dat de pescari cosacului mai tânăr cu ochii mari sau negri (la Turci; karagöz balyk e numele oblețului). [Turc. KARAGÖZ].

caraghioz, ~oa a vz caraghios

caraghĭóz m., pl. (turc. karagöz, bufon, măscăricĭ, d. kara, negru, și göz, ochĭ; bg. karagĭos). Bufon în vechile farse. Glumeț poznaș: acest om e un mare caraghĭoz. Adj. Ridicul: eștĭ caraghĭoz cu asemenea ideĭ, o casă caraghĭoază. Adv. În mod caraghĭoz. – Și -ghĭos, pl. șĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

caraghios (desp. -ghios) adj. m., pl. caraghioși; f. caraghioa, pl. caraghioase

caraghios (-ghios) adj. m., pl. caraghioși; f. caraghioasă, pl. caraghioase

caraghios adj. m. (sil. -ghios), pl. caraghioși; f. sg. caraghioasă, pl. caraghioase

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CARAGHIOS adj. 1. v. buf. 2. ridicol, (Maram.) ciuf, (fam. și ir.) nostim. (E cam ~ îmbrăcat.) 3. v. comic.

CARAGHIOS adj. 1. buf, burlesc, caricatural, grotesc, parodic, ridicol. (De un comic ~.) 2. ridicol, (Maram.) ciuf, (fam. și ir.) nostim. (E cam ~ îmbrăcat.) 3. comic, hazliu. (Ce chestie ~!)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

caraghios (caraghioși), s. m.1. Bufon, actor de farse. – 2. Personaj ridicol. – Var. caraghioz.Mr. caraghios, megl. cărăghioz. Tc. kara göz „ochi negri”, fanfaron din teatrul turcesc (Șeineanu, II, 88; Lokotsch 1079; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 219); cf. ngr. ϰαραγϰιόζης, bg. karagioz.Der. caraghios, adj. (ridicol, hazliu); caraghioslîc, s. n. (farsă, bufonadă), din tc. karagözlük.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CARAGHIOS (< turc. karaghiöz, ochi negri) a Personaj comic, în jocul păpușarilor turci. b Denumire a acelor farse din teatrul turc, destul de numeroase, care constituiau un adevărat repertoriu dramatic pentru fiecare din cele 30 de nopți ale Ramazanului și care, după relatările lui Lazăr Șăineanu (Jocul păpușilor și raporturile sale cu farsa karaghiöz), s-a bucurat de o mare raspîndire la noi în secolele trecute, contaminări dramatice aflîndu-se în teatrul nostru popular, ca jocul păpușilor (v.).

Intrare: caraghios
  • silabație: ca-ra-ghios info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caraghios
  • caraghiosul
  • caraghiosu‑
  • caraghioa
  • caraghioasa
plural
  • caraghioși
  • caraghioșii
  • caraghioase
  • caraghioasele
genitiv-dativ singular
  • caraghios
  • caraghiosului
  • caraghioase
  • caraghioasei
plural
  • caraghioși
  • caraghioșilor
  • caraghioase
  • caraghioaselor
vocativ singular
  • caraghiosule
  • caraghioa
  • caraghioaso
plural
  • caraghioșilor
  • caraghioaselor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

caraghios, caraghioaadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care provoacă râsul; care nu merită să fie luat în serios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mă întorc de acolo cu cîteva flori culese pe care le port prostește, fără îndemînare... știind că sînt caraghios. SEBASTIAN, T. 71. DLRLC
    • format_quote De numele lui Caragiale sînt legate atîtea tipuri caraghioase, atîtea vorbe de spirit. GHEREA, ST. CR. II 132. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat Om lipsit de seriozitate, care se face ridicol, care provoacă râsul. DLRLC
      • format_quote Și porți și pumnal, caraghiosule. CAMIL PETRESCU, T. II 237. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.