4 intrări

50 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

gresa vt [At: DN / Pzi: ~sez / E: fr graisser] (Teh) A unge piesele în mișcare și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc. pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor, ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi.

GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A introduce o cantitate de unsoare între piesele unui sistem tehnic care sînt în contact permanent; a unge.

GRESÁ vb. tr. a unge piesele unui mecanism. (< fr. graisser)

A GRESÁ ~éz tranz. (piese de mașini sau mecanisme) A unge în scop protector. /<fr. graisser

GRÉSIE, gresii, s. f. 1. Rocă sedimentară foarte dură, formată prin cimentarea nisipurilor cu diverse materiale. 2. Cute făcută din gresie (1). 3. Olărie dură și opacă, având la bază o argilă plastică. [Var.: grézie s. f.] – Cf. alb. gëresë.

GRÉSIE, gresii, s. f. 1. Rocă sedimentară foarte dură, formată prin cimentarea nisipurilor cu diverse materiale. 2. Cute făcută din gresie (1). 3. Olărie dură și opacă, având la bază o argilă plastică. [Var.: grézie s. f.] – Cf. alb. gëresë.

GREȘEÁLĂ, greșeli, s. f. Faptă, acțiune etc. care constituie o abatere (conștientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (și care poate atrage după sine un rău, o neplăcere); eroare; (concr.) ceea ce rezultă în urma unei astfel de fapte, acțiuni etc. ◊ Loc. adv. Fără greșeală = perfect. Din greșeală = fără voie, involuntar, neintenționat. – Greși + suf. -eală.

GREȘEÁLĂ, greșeli, s. f. Faptă, acțiune etc. care constituie o abatere (conștientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (și care poate atrage după sine un rău, o neplăcere); eroare; (concr.) ceea ce rezultă în urma unei astfel de fapte, acțiuni etc. ◊ Loc. adv. Fără greșeală = perfect. Din greșeală = fără voie, involuntar, neintenționat. – Greși + suf. -eală.

GRÉZIE s. f. v. gresie.

gre[1] sf vz gresie

  1. Variantă neconsemnată în def. principală — LauraGellner

gresie sf [At: DAMÉ / P: ~si-e / V: greasă, grezie / Pl: ~ii / E: alb garese „răzuș de olar”] 1 Rocă sedimentară foarte dură, formată prin cimentarea nisipurilor cu diverse materiale. 2 Cute de ascuțit coasa făcută din gresie (1). 3 (Reg; pan) Bucată de lemn care vine deasupra osiei de dinainte a carului și care formează, împreună cu osia, corpul în care intră gruiul și inima carului Si: (reg) baargic, baingic, masă, perinoc, scaunul de dinainte. 4 (Reg) Spetează de lemn care se suprapune piscului de la car. 5 (Reg) Spetează de lemn suprapusă osiei pe care stă capul grindeiului de la plug. 6 (Reg; lpl) Cele două pietre care macină boabele la moară. 7 Olărie dură și opacă, având la bază o argilă plastică.

greșea sf [At: MINEIUL (1776), 35v/2 / V: (iuz) ală, (reg) a, grișea[1] / Pl: eli / E: greși + -eală] 1 (Înv) Păcat. 2 Faptă, acțiune etc. care constituie o abatere (conștientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea este real, drept, normal, bun (și care poate atrage după sine un rău, o neplăcere). 3 (Ccr) Ceea ce rezultă în urma unei greșeli (2). 4 (Îlav) Fără ~ Perfect. 5 (Îlav) Din ~ Fără intenție. 6 (Înv) Defect (corporal). corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

GRÉSIE, gresii, s. f. 1. Rocă sedimentară, uneori foarte dură, formată prin cimentarea nisipurilor. În regiunile unde predomină gresiile și marnele, văile prezintă unele lărgiri. PROBL. GEOGR. II 182. Moții priveau munții. Erau colțuroși, prăpăstioși, acoperiți de zăpadă, tari, de gresie, formați din stînci aspre și învălmășite. BOGZA, Ț. 17. ◊ Gresie ceramică = produs ceramic compact, cu aspect sticlos, fabricat prin ardere din argile refractare cu adaos de feldspați și cuarț. 2. Cute de ascuțit coasa și alte instrumente tăioase, făcută din gresie (1). O ascuțise, o curățase cu gresia. DUMITRIU, N. 94. Scoate gresia ce este acolo și o aruncă înapoi. ISPIRESCU, L. 25. – Variantă: grézie (JIANU, C. 132) s. f.

GREȘEÁLĂ, greșeli, s. f. 1. (Adesea în construcție cu verbul «a face») Abatere de la adevăr, de la normă, de la un principiu, de la ceea ce e drept sau bine (v. eroare); (concretizat) lucru făcut rău, cum nu trebuie (din nepricepere sau din neatenție). Greșeli de tipar. Greșeli de calcul. Greșeli de ortografie.Făcea mereu greșeli în construcția frazelor și era foarte nenorocit. SLAVICI, O. I 105. În toată sîmbăta să se procitească băieții și fetele, adecă să asculte dascălul pe fiecare de tot ce a învățat peste săptămînă, și cîte greșeli va face să i le însemne cu cărbune pe ceva. CREANGĂ, A. 3. Acel ce recunoaște că a făcut greșeli Arată că e astăzi mai înțelept ca ieri. BOLINTINEANU, O. 158. ◊ Loc. adv. Fără greșeală = perfect, ireproșabil, fără defect. Multe buburuze sînt pe boltă. Toate numai aur, și argint... Toate strălucesc fără greșeală. BENIUC, V. 66. 2. Faptă, de obicei neintenționată, care atrage după sine o neplăcere, un rău pentru cel ce a făcut-o sau pentru altcineva. Nu-mi puteam închipui că ai să pați și să suferi atîtea după urma unei glume; dar fiindcă eu am făcut greșeala, tot eu trebuie s-o îndreptez. CARAGIALE, O. III 83. Vină, zău, și-mi iartă Greșeala mea toată, Cît este de mare Și grea de iertare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 503. ◊ Loc. adv. Din greșeală = (în opoziție cu dinadins sau înadins) din nebăgare de seamă, fără voie, involuntar. Sar o dată voinicește de pe-un mal nalt în știoalnă, din greșeală, drept cu fața-n jos. CREANGĂ, A. 61. – Pl.și: (învechit) greșale (NEGRUZZl, S. I 9), greșele (ȘEZ. IX 151); gen. sg. și: (învechit) greșalei (NEGRUZZI, S. I 143).

GRÉSIE ~i f. 1) Rocă sedimentară dură, folosită, mai ales, în construcții. 2) Bucată din astfel de rocă, cu care se ascut unele obiecte tăioase (cuțitul, coasa, secera etc.); cute. [G.-D. gresiei; Sil. -si-e] /Cuv. autoht.

arată toate definițiile

Intrare: gresa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gresa
  • gresare
  • gresat
  • gresatu‑
  • gresând
  • gresându‑
singular plural
  • gresea
  • gresați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gresez
(să)
  • gresez
  • gresam
  • gresai
  • gresasem
a II-a (tu)
  • gresezi
(să)
  • gresezi
  • gresai
  • gresași
  • gresaseși
a III-a (el, ea)
  • gresea
(să)
  • greseze
  • gresa
  • gresă
  • gresase
plural I (noi)
  • gresăm
(să)
  • gresăm
  • gresam
  • gresarăm
  • gresaserăm
  • gresasem
a II-a (voi)
  • gresați
(să)
  • gresați
  • gresați
  • gresarăți
  • gresaserăți
  • gresaseți
a III-a (ei, ele)
  • gresea
(să)
  • greseze
  • gresau
  • gresa
  • gresaseră
Intrare: gresie
  • silabație: gre-si-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gresie
  • gresia
plural
  • gresii
  • gresiile
genitiv-dativ singular
  • gresii
  • gresiei
plural
  • gresii
  • gresiilor
vocativ singular
plural
greasă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gresă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grezie
  • grezia
plural
  • grezii
  • greziile
genitiv-dativ singular
  • grezii
  • greziei
plural
  • grezii
  • greziilor
vocativ singular
plural
Intrare: Greșa
Greșa nume propriu
nume propriu (I3)
  • Greșa
Intrare: greșeală
greșeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • greșea
  • greșeala
plural
  • greșeli
  • greșelile
genitiv-dativ singular
  • greșeli
  • greșelii
plural
  • greșeli
  • greșelilor
vocativ singular
plural
greșa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
greșală substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Formă (flexiune) arhaică.
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • greșa
  • greșala
plural
  • greșeli
  • greșelile
genitiv-dativ singular
  • greșeli
  • greșelii
plural
  • greșeli
  • greșelilor
vocativ singular
plural
grișea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gresa

  • 1. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: lubrifia unge

etimologie:

gresie greasă gresă grezie

  • 1. Rocă sedimentară foarte dură, formată prin cimentarea nisipurilor cu diverse materiale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • În regiunile unde predomină gresiile și marnele, văile prezintă unele lărgiri. PROBL. GEOGR. II 182.
      surse: DLRLC
    • Moții priveau munții. Erau colțuroși, prăpăstioși, acoperiți de zăpadă, tari, de gresie, formați din stînci aspre și învălmășite. BOGZA, Ț. 17.
      surse: DLRLC
  • 2. Cute făcută din gresie (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cute attach_file 2 exemple
    exemple
    • O ascuțise, o curățase cu gresia. DUMITRIU, N. 94.
      surse: DLRLC
    • Scoate gresia ce este acolo și o aruncă înapoi. ISPIRESCU, L. 25.
      surse: DLRLC
  • 3. Olărie dură și opacă, având la bază o argilă plastică.
    surse: DEX '98 DEX '09
    • diferențiere Gresie ceramică = produs ceramic compact, cu aspect sticlos, fabricat prin ardere din argile refractare cu adaos de feldspați și cuarț.
      surse: DLRLC

etimologie:

greșeală greșa greșală grișea

  • 1. Faptă, acțiune etc. care constituie o abatere (conștientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (și care poate atrage după sine un rău, o neplăcere).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: eroare attach_file 6 exemple
    exemple
    • Greșeli de tipar. Greșeli de calcul. Greșeli de ortografie.
      surse: DLRLC
    • Făcea mereu greșeli în construcția frazelor și era foarte nenorocit. SLAVICI, O. I 105.
      surse: DLRLC
    • În toată sîmbăta să se procitească băieții și fetele, adecă să asculte dascălul pe fiecare de tot ce a învățat peste săptămînă, și cîte greșeli va face să i le însemne cu cărbune pe ceva. CREANGĂ, A. 3.
      surse: DLRLC
    • Acel ce recunoaște că a făcut greșeli Arată că e astăzi mai înțelept ca ieri. BOLINTINEANU, O. 158.
      surse: DLRLC
    • Nu-mi puteam închipui că ai să pați și să suferi atîtea după urma unei glume; dar fiindcă eu am făcut greșeala, tot eu trebuie s-o îndreptez. CARAGIALE, O. III 83.
      surse: DLRLC
    • Vină, zău, și-mi iartă Greșeala mea toată, Cît este de mare Și grea de iertare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 503.
      surse: DLRLC
  • comentariu învechit Forme flexionare: plural greșale, greșele; genitiv singular greșalei.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Greși + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98