cute⁴ sf [At: I. CR. V, 152 / Pl: nct / E: nct] (Buc) Tutun de pipă din frunze întregi.

cute³ sf [At: PAMFILE, J. II 327 / Pl: nct / E: nct] (Pop) Parte a cimpoiului făcută din soc și introdusă în carabă.

cute² sf [At: DOSOFTEI, PS. 173 / V: ~de / Pl:cuți/ E: ml cos, cotis] 1 Piatră de gresie folosită pentru ascuțit uneltele tăioase Si: acer. 2 Miezul apătos și cleios, având forma unei dungi, din pâinea necoaptă bine Si: clisă, slănină. 3 Albie naturală pe coasta unui deal Cf canal, șanț, ududui.

cute¹ av [At: BELDIMAN, N. P. II 86 / E: nct] Câte.

CUTE sf. Gresie, piatră de ascuțit coasa și alte instrumente tăioase (🖼 1723): cuțitul pre ~ se ascute (CANT.) [lat. cotem].

CUTE, cute, s. f. Piatră de ascuțit instrumente tăioase (în special coasa); gresie. Moșneagul... scoase cutea... și începu să-și ascută coasa pe palmă. HOGAȘ, M. N. 71. Cosașii mergeau înainte... oprindu-se din cînd în cînd, ca să-și scoață cutea din teacă și să tragă cu ea de-a lungul coasei. SLAVICI, O. I 238. Ea scoase din fundul unei lăzi... o cute, o perie și o năframă. EMINESCU, N. 21.

CUTE, cute, s. f. Piatră pentru ascuțit uneltele tăioase; gresie. – Lat. cos, cotis.

CUTE ~ f. Bucată de rocă dură (piatră) folosită pentru ascuțit obiecte tăioase; gresie. /<lat. cos, cotis

cute f. piatră de ascuțit cuțitele. [Lat. COTEM].

cúte f. (lat. côs, côtis, cute; it. cote, pv. cot, vfr. couz, nfr. queux, queue. V. cuțit). Est. Gresie, peatră de ascuțit. V. arcer, brus, masat, tocilă.

cutie³ sf vz cute²

CUTIE, cutii, s. f. 1. Obiect de lemn, de metal, de carton etc., în formă de cub, de paralelipiped etc., gol în interior, în care se păstrează sau care protejează diverse lucruri. ♦ Expr. (Scos) ca din cutie, se zice despre persoanele foarte îngrijit îmbrăcate. (Fam.) (Bagă) capul la cutie ! = (la jocul « de-a capra ») strînge capul între umeri, proptește-l în piep t! fig. fii prudent ! Cutie de scrisori = cutie-tip, plasată pe stradă de organele poștale, în care expeditorii introduc scrisorile; cutie particulară în care factorii poștali depun corespondența adusă la domiciliu. Cutie de rezonanță = cutie special construită pentru amplificarea sunetelor. Cutie de viteză = cutie în care se află mecanismul schimbătorului de viteză la automobile. Cutie craniană = cavitate osoasă în care este așezat creierul; țeasta capului. 2. Sertar. 3. (Înv.) Casă de bani; casetă. – Tc. kuty.

cute s. f., g.-d. art. cutei; pl. cute

cute s. f., g.-d. art. cutei; pl. cute

cute s. f., g.-d. art. cutei; pl. cute

cute (cute), s. f. – Piatră de ascuțit. – Megl. cuti. Lar. cos (Pușcariu 471; Candrea-Dens., 467; REW 2275; DAR) cf. it. cote (calabr. cute), sp. (Burgos) codón „piatră”, port. godo. Rezultatul rom. nu este normal: cōtem trebuia să dea *coate, ca florem › floare. Pare a se datora analogiei cu cuțit și ascuți.

CUTE s. gresie, (reg.) arcer, (Ban.) brus. (~ pentru ascuțit coasa.)

CUTE s. gresie, (reg.) arcer, (Ban.) brus. (~ pentru ascuțit coasa.)

CUTE s. f. (Mold.) Gresie. Briciu ascuțit pre cute. DOSOFTEI, PS Cuțitul pre cute se ascute. CANTEMIR, IST. Etimologie: lat. cos, costem.

cute³ s.f. (reg.) tutun făcut din frunze netăiate, pentru lulea.

cute² s.f. (reg.) parte a cimpoiului, făcută din soc și vârâtă în carabă.

cute¹ s.f. (reg.) 1. piatră de ascuțit coasa; gresie, piatră, arcer. 2. dunga din pâinea necoaptă; clisă. 3. canal pe coasta unui deal.

cúte, cute, (dial. cute), s.f. Piatră de gresie cu care se ascut uneltele tăioase (în special coasa și briciul); arcer. ■ Termen specific subdialectului moldovenesc (Tratat, 1984: 231). – Lat. cutem (Felecan, 2011: 270); lat. cos, cotis „piatră dură” (DEX, MDA).

cute, cute, s.f. – Piatră de gresie cu care se ascut uneltele tăioase (în special coasa sau briciul); arcer (ALRRM, 1969: 90). Termen specific subdialectului moldovenesc (Tratat, 1984: 231). – Lat. cutem (Felecan, 2011: 270); lat. cos, cotis „piatră dură” (DEX, MDA).

cute, cute, s.f. – Piatră de gresie cu care se ascut uneltele tăioase (în special coasa sau briciul); arcer (ALR 1969: 90). – Lat. cutem (Felecan 2011: 270).