8 intrări

school Articole pe această temă:

62 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÓRTE adj. invar., adv. 1. Adj. invar. (Livr.) Tare, puternic. ◊ Expr. A se face forte = a face toate eforturile pentru a reuși într-o acțiune, a se declara capabil, în stare să depășească o încercare dificilă. 2. Adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu sonoritate intensă, puternică; tare. ◊ Forte fortissimo = extrem de tare. – Din it. forte, lat. fortis.

forte [At: CĂLINESCU, E. O. II, 65 / E: fr forte, lat fortis] 1 ain (Liv) Puternic. 2 av (Îe) A se face ~ A face toate eforturile pentru a reuși într-o acțiune. 3 av (Îae) A se declara capabil să depășească o încercare dificilă. 4 av (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale; îoc piano) Cu sonoritate intensă, puternică Si: tare. 5 av (Muz; îs) ~ fortissimo Extrem de tare.

FÓRTE adj. invar., adv. 1. Adj. invar. (Livr.) Tare, puternic. ◊ Expr. A se face forte = a face toate eforturile pentru a reuși într-o acțiune, a se declara capabil, în stare să depășească o încercare anevoioasă. 2. Adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu sonoritate intensă, puternică; tare. ◊ Forte fortissimo = extrem de tare. – Din it. forte, lat. fortis.

FÓRTE1 adj. invar. Tare, puternic. ◊ (Mai ales în expr.) Mînă forte v. mînă. Valută forte v. valută.

FÓRTE2 adv. (Indicînd modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu intensitate, cu putere, tare.

FÓRTE adj. invar. (Liv.) Tare, puternic. ◊ A se face forte = a se declara capabil, în stare să... // adv. (Muz.; ca indicație de execuție) intens, tare, puternic. ◊ Forte fortissimo = extrem de tare, cât se poate de tare; mezzo forte = nu prea tare[1]; forte-piano = piano (și numai prima notă forte). [< it. forte, cf. fr. fort, lat. fortis]. corectată

  1. În original, incorect scris: prea tare LauraGellner

FÓRTE I. adj. inv. tare, puternic. ♦ a se face ~ = a face toate eforturile pentru a reuși. II. adv. (muz.) tare. ♦ ~ fortissimo = extrem de tare; mezzo ~ = nu prea tare. (< it. forte, lat. fortis)

FÓRTE2 adv. muz. (despre modul de executare) Cu putere; cu intensitate; tare. ◊ ~ fortissimo foarte tare; extrem de tare. ~ piano executând prima notă cu intensitate, iar următoarele piano. /<it. forte, lat. fortis

FÓRTE1 adj. invar. livr. Care are intensitate sporită; puternic; tare. /<it. forte, lat. fortis

forte a. 1. robust, puternic: om forte; 2. în stare de a rezista atacurilor: loc forte; 3. abil, experimentat: forte în matematici.

*fórte adj., pl. forțĭ (it. forte, fr. fort, forte, d. lat. fŏrtis, robust, viteaz. V. forță, foarte). Robust, vîrtos, puternic, tare: om forte, valută forte, valute forțĭ (fals valute forte!). Fig. Învățat, priceput, ábil: forte în matematică, în manopere electorale. Adv. Cu putere, cu vioicĭune: a cînta forte.

FÓRȚĂ, forțe, s. f. I. 1. Capacitate pe care o au ființele vii de a depune un efort, de a executa acțiuni fizice prin încordarea mușchilor; putere fizică, vigoare, tărie. ◊ Tur de forță v. tur. 2. Tărie, putere. ♦ Energie (morală). ♦ Aptitudine, capacitate, putință de a realiza ceva. ◊ Loc. adj. De forță = foarte capabil. 3. Persoană înzestrată cu putere și cu energie, care acționează intens într-un anumit domeniu de activitate. 4. (De obicei la pl. și urmat de determinarea „armată”) Totalitatea unităților militare ale unui stat; armată. Forțe militare = subunitățile, unitățile, marile unități și formațiile care intră în compunerea forțelor armate. Forță vie = termen prin care se denumește în mod obișnuit pe câmpul de luptă personalul militar. 5. (Ec.; în sintagma) Forță de muncă = capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor fizice și intelectuale ale omului puse în funcțiune pentru crearea bunurilor economice; p. ext. totalitatea persoanelor care dispun de capacitate de muncă. II. 1. Energie existentă în natură. ♦ (Fiz.) Acțiune care, exercitată de un sistem fizic asupra altuia, îi schimbă starea de repaus sau de mișcare sau îl deformează; spec. acțiune mecanică care schimbă starea de mișcare a unui corp; mărime dirijată care reprezintă această acțiune. 2. (Fiz.; înv.) Energie. ◊ Forță motoare = energie folosită pentru punerea în mișcare a corpurilor. Forță de tracțiune = forță exercitată de un vehicul motor (locomotivă, navă, tractor etc.) asupra unei mașini sau a unui vehicul pe care îl remorchează. III. 1. Putere de constrângere, violență. ◊ Loc. adv. Cu forța = în mod forțat, cu sila. Prin forța împrejurărilor = constrâns de motive obiective. 2. (În sintagma) Caz de forță majoră = situație în care cineva nu poate acționa sau proceda așa cum ar dori, din cauza unor constrângeri. – Din fr. force, it. forza.

GRAM, grame, s. n. Unitate de măsură pentru masa (ori greutatea) unui corp, egală cu a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forță = unitate de măsură pentru forță, egală cu a mia parte dintr-un kilogram-forță. – Din fr. gramme.

GRAM, grame, s. n. Unitate de măsură pentru masa (ori greutatea) unui corp, egală cu a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forță = unitate de măsură pentru forță, egală cu a mia parte dintr-un kilogram-forță. – Din fr. gramme.

KILOGRÁM, kilograme, s. n. 1. Unitate de măsură pentru masă în sistemul metric; (sens curent) unitate de măsură pentru greutate, egală cu o mie de grame; kil. ◊ (Fiz.) Kilogram-forță = unitate de măsură a forței, a cărei valoare este egală cu greutatea prototipului internațional de masă, măsurată în vid, la accelerația gravitațională normală. ♦ Etalon metalic egal cu un kilogram (1). 2. (Impr.) Litru. [Scris și: chilogram. – Abreviat: kg] – Din fr. kilogramme.

PIANOFÓRTE, pianoforte, s. n., adv. 1. S. n. (Înv.) Pian (1). 2. Adv. (în forma piano-forte; indică modul de executare a unei lucrări muzicale) în mod brusc de la piano la forte. – Din it. pianoforte.

forță sf [At: URICARIUL XIV, 146/8 / V: (nrc) ~ție / Pl: ~țe / E: fr force, it forza] 1 Capacitate pe care o au ființele vii de a depune un efort, de a executa acțiuni fizice prin încordarea mușchilor Si: putere fizică, tărie, vigoare. 2 (Lpl) Resurse fizice. 3 (Îs) Tur de ~ Acțiune greu de realizat, care cere multă putere fizică, multă abilitate și multă energie morală. 4 Ansamblul resurselor intelectuale și morale ale unui individ. 5 Energie (morală). 6 Capacitate de a realiza ceva. 7 (Îla) De ~ Foarte capabil. 8 (Fig) Persoană înzestrată cu putere și cu energie, care acționează intens într-un anumit domeniu de activitate. 9 Putere de acțiune pe care o conferă unui grup numărul membrilor săi, mijloacele materiale și organizarea sa. 10 (Csc; îs) -ța publică Ansamblul organismelor de menținere a ordinii publice. 11 (Mpl; îs ~ armată) Totalitatea unităților militare ale unui stat Si: armată. 12 (Îs) ~țe militare Subunitățile, unitățile, marile unități și formațiile care intră în compunerea forțelor armate. 13 (Îs) ~ vie Termen prin care se definește în mod obișnuit pe câmpul de luptă personalul militar. 14 (Pan) Grup social care exercită o influență. 15 (Ecn; în terminologia marxistă; îs) ~ de muncă Totalitatea aptitudinilor fizice și intelectuale ale omului, pe care acesta le solicită atunci când îndeplinește o activitate socială utilă Si: capacitate de muncă. 16 (Pex; îas) Totalitatea persoanelor care dispun de capacitate de muncă. 17 (Ecn; în terminologia marxistă) ~țe de producție Mijloace de producție. 18 Putere de influență sau de acțiune. 19 (Îs) Idee ~ Idee pe care se bazează un raționament. 20 Grad de intensitate, de eficacitate. 21 (Îlav) În ~ Cu mare intensitate. 22 Energie existentă în natură. 23 (Fiz) Acțiune care, exercitată de un sistem fizic asupra altuia, îi schimbă starea de repaus sau de mișcare sau îl deformează. 24 (Fiz; spc) Acțiune mecanică care schimbă starea de mișcare a unui corp. 25 (Fiz) Mărime dirijată care reprezintă o forță (24). 26 (Fiz; înv) Energie. 27 (Fiz; îs) ~ motoare Energie folosită pentru punerea în mișcare a corpurilor. 28 (Mec; îs) ~ de tracțiune Forță exercitată de un vehicul motor (locomotivă, navă, tractor etc.) asupra unei mașini sau a unui vehicul pe care îl remorchează. 29 Putere de constrângere. 30 Violență. 31 (Îlav) Cu ~ța În mod forțat. 32 (Îlav) Prin ~ța împrejurărilor Constrâns de motive obiective. 33 (Îs) Caz de ~ majoră Eveniment imprevizibil care impune (împotriva voinței) un anumit tip de conduită sau de acțiune și care presupune exonerarea de obligații sau de răspundere. 34 (Îs) Lovitură de ~ Intervenție violentă. 35 (Îs) Probă de ~ Conflict în care voința de a triumfa asupra unui adversar este predominantă. 36 Autoritate. 37 (Jur; îs) ~ executorie Calitate a unui act juridic care îi permite, dacă este cazul, să recurgă la forța publică pentru executarea sa.

kilogram sn [At: DN3 / V: chilo, chi~ / S și: (abr) kg / Pl: ~me / E: fr kilogramme] 1 Unitate de măsură pentru masă în sistemul metric. 2 (Ccr) Unitate de măsură pentru greutate, egală cu o mie de grame Si: kil. 3 (Fiz; îc) ~-forță Unitate de măsură a forței, cu valoarea egală cu greutatea prototipului internațional de masă, măsurată în vid, la accelerația gravitațională normală. 4 Etalon metalic egal cu un kilogram. 5 (Imp) Litru.

FÓRȚĂ, forțe, s. f. I. 1. Capacitate pe care o au ființele vii de a depune un efort, de a executa acțiuni fizice prin încordarea mușchilor; putere fizică, vigoare, tărie. ◊ Tur de forță = acțiune greu de realizat, care cere multă putere fizică, multă abilitate și multă energie morală. 2. Tărie, putere. ♦ Energie (morală). ♦ Aptitudine, capacitate, putință de a realiza ceva. ◊ Loc. adj. De forță = foarte capabil. 3. Persoană înzestrată cu putere și cu energie, care acționează intens într-un anumit domeniu de activitate. 4. (De obicei la pl. și urmat de determinarea „armată”) Totalitatea unităților militare ale unui stat; armată. ◊ Forțe militare = subunitățile, unitățile, marile unități și formațiile care intră în compunerea forțelor armate. Forță vie = termen prin care se denumește în mod obișnuit pe câmpul de luptă personalul militar. 5. (Economie; în sintagma) Forță de muncă = capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor fizice și intelectuale care există în organismul omului și pe care el le pune în funcțiune atunci când îndeplinește o activitate socială utilă; p. ext. totalitatea persoanelor care dispun de capacitate de muncă. II.1. Energie existentă în natură. ♦ (Fiz.) Acțiune care, exercitată de un sistem fizic asupra altuia, îi schimbă starea de repaus sau de mișcare sau îl deformează; spec. acțiune mecanică care schimbă starea de mișcare a unui corp; mărime dirijată care reprezintă această acțiune. 2. (Fiz.; înv.) Energie. ◊ Forță motoare = energie folosită pentru punerea în mișcare a corpurilor. Forță de tracțiune = forță exercitată de un vehicul motor (locomotivă, navă, tractor etc.) asupra unei mașini sau asupra unui vehicul pe care îl remorchează. III. 1. Putere de constrângere, violență. ◊ Loc. adv. Cu forța = în mod forțat, cu sila. Prin forța împrejurărilor = constrâns de motive obiective. 2. (În sintagma) Caz de forță majoră = situație în care cineva nu poate acționa sau proceda așa cum ar dori, din cauza unor împrejurări constrângătoare. – Din fr. force, it. forza.

FÓRȚĂ, forțe, s. f. I. 1. Capacitate pe care o au ființele vii de a depune un efort, de a face acțiuni fizice prin încordarea mușchilor; putere fizică, vigoare. Forța brațelor. ◊ (Franțuzism) Tur de forță = acțiune greu de realizat, care cere multă putere fizică sau energie morală și abilitate. 2. Tărie, putere. Marele Război pentru Apărarea Patriei a demonstrat uriașa forță vitală a Statului sovietic multinațional. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2544. Știința lui [Anatole] France este o mînă de considerații, de apropieri, de comparații, care dau o mai mare forță creației sale. IBRĂILEANU, S.280. ♦ Energie (morală). Patriotismul socialist și internaționalismul proletar... stau la baza forței morale de nemăsurat a Armatei Sovietice. SCÎNTEIA, 1951, nr. 1973. ♦ Aptitudine, capacitate, putință de a realiza ceva. Forță mobilizatoare.Moscova către care se îndreaptă privirile întregii lumi progresiste, este un exemplu viu al uriașei forțe creatoare de valori materiale și spirituale a oamenilor sovietici. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2898. ◊ Loc. adj. De forță = foarte capabil. Șahist de forță. 3. Element dinamic înzestrat cu putere și energie, care acționează puternic într-un anumit domeniu de activitate; factor social și politic activ; clasă, strat social, grup, organizație politică sau individ care se manifestă ca un element social și politic activ. Partidul nostru, deși silit să lupte în condiții de adîncă ilegalitate datorită regimurilor reacționare din trecut, a fost totdeauna principala forță care a combătut aceste regimuri și politica lor șovină reacționară față de naționalitățile conlocuitoare. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 94. 4. (Mai ales la pl., de obicei urmat de determinarea «armată» sau de alte determinări arătînd felul) Armată, unități militare. Forțe aeriene și navale.Serviciul militar în rîndurile forțelor armate ale Republicii Populare Romîne este o îndatorire de onoare a cetățenilor Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 42. Probabil că nu înțelegem bine jocul forțelor. După înaintările fulgerătoare, retrageri strategice. SADOVEANU, M. C. 90. Cîștigă războiul armata care a angajat mai puține din forțele ei în bătălie. CAMIL PETRESCU, U. N. 346. 5. (Ec. pol.; mai ales în expr.) Forță de muncă = capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice și intelectuale, datorită cărora el este în stare să producă bunuri materiale. Valoarea forței de muncă, în orînduirea capitalistă, determină timpul de muncă necesar pentru reproducerea valorii ei. Forțe de producție = latură a modului de producție constituită din uneltele de producție, cu ajutorul cărora se produc bunurile materiale, și din oamenii care pun în mișcare uneltele de producție și produc bunuri materiale datorită unei anumite experiențe și unei deprinderi de a munci. Forțele de producție sînt forțele cele mai mobile și mai revoluționare ale producției. STALIN, PROBL. EC. 63. II. 1. Energie existentă în natură. Oamenii sovietici ne învață că forțele naturii pot fi stăpînite și puse în slujba cauzei comunismului și a păcii. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 343. ♦ (Fiz.) Acțiune care, exercitată singură de un sistem fizic asupra altuia, îi schimbă starea, în special acțiune mecanică care schimbă starea de mișcare a unui corp; mărime dirijată care reprezintă această acțiune. 2. (Fiz., învechit) Energie. ◊ Forță motoare = energie folosită pentru punerea în mișcare a corpurilor. III. Putere de constrîngere, violență. A întrebuința forța. ◊ (Mai ales în loc. adv.) Cu forța =în mod forțat, cu sila. O astfel de soră ar fi trebuit... să fi rămas sau s-o fi luat pe Eleonora cu ea, chiar și cu forța. DUMITRIU, B. F. 115. Prin forța împrejurărilor = constrîns de motive obiective. ◊ (Caz de) forță majoră = situație în care cineva nu poate proceda așa cum ar vrea, din cauza unor împrejurări mai puternice decît voința sa. Cămașă de forță v. cămașă.

KILOGRÁM, kilograme, s. n. 1. (În terminologia științifică, de obicei și în forma kilogram-masă) Unitate fundamentală de măsură pentru masă în sistemul metric; (sens curent) unitatea cu care se măsoară greutatea obiectelor. Fiecare kilogram de bumbac, fiecare kilogram de lînă, fiecare fus de piele economisit înseamnă produse de larg consum date în plus pentru satisfacerea nevoilor oamenilor muncii. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2879. ♦ Compus: kilogram-forță = unitatea de măsură a forței, a cărei valoare este egală cu greutatea prototipului internațional de masă, măsurată în vid, la accelerația pămîntească normală. 2. (Impropriu) Litru. Un kilogram de vin. Un kilogram de lapte. Scris și: chilogram.

arată toate definițiile

Intrare: forte (adj.)
forte2 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DOR
  • forte
Intrare: forte (adv.)
forte1 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • forte
Intrare: forță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • forță
  • forța
plural
  • forțe
  • forțele
genitiv-dativ singular
  • forțe
  • forței
plural
  • forțe
  • forțelor
vocativ singular
plural
Intrare: gram-forță
gram-forță substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gram-forță
  • gramul-forță
plural
  • grame-forță
  • gramele-forță
genitiv-dativ singular
  • gram-forță
  • gramului-forță
plural
  • grame-forță
  • gramelor-forță
vocativ singular
plural
gf simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • gf
Intrare: kilogram-forță
kilogram-forță substantiv neutru
  • silabație: ki-lo-gram- info
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kilogram-forță
  • kilogramul-forță
plural
  • kilograme-forță
  • kilogramele-forță
genitiv-dativ singular
  • kilogram-forță
  • kilogramului-forță
plural
  • kilograme-forță
  • kilogramelor-forță
vocativ singular
plural
kgf simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • kgf
Intrare: kilogram-forță-metru
kilogram-forță-metru substantiv neutru
  • silabație: ki-lo-gram-for-ță-me-tru info
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kilogram-forță-metru
  • kilogramul-forță-metru
plural
  • kilograme-forță-metru
  • kilogramele-forță-metru
genitiv-dativ singular
  • kilogram-forță-metru
  • kilogramului-forță-metru
plural
  • kilograme-forță-metru
  • kilogramelor-forță-metru
vocativ singular
plural
kgf.m simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • kgf.m
Intrare: piano-forte
piano-forte adverb
  • silabație: pia-no- info
compus
  • piano-forte
Intrare: tonă-forță
tonă-forță substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tonă-forță
  • tona-forță
plural
  • tone-forță
  • tonele-forță
genitiv-dativ singular
  • tone-forță
  • tonei-forță
plural
  • tone-forță
  • tonelor-forță
vocativ singular
plural

forte (adj.)

etimologie:

forte (adv.)

  • 1. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu sonoritate intensă, puternică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: puternic tare (adv.)
    • 1.1. Forte fortissimo = extrem de tare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. Mezzo forte = nu prea tare.
      surse: DN
    • 1.3. Forte-piano = piano (și numai prima notă forte).
      surse: DN sinonime: piano
  • comentariu abreviere f
    surse: DOOM 2

etimologie:

forță

  • 1. Capacitate pe care o au ființele vii de a depune un efort, de a executa acțiuni fizice prin încordarea mușchilor; putere fizică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tărie vigoare antonime: slăbiciune attach_file un exemplu
    exemple
    • Forța brațelor.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Tur de forță = acțiune greu de realizat, care cere multă putere fizică, multă abilitate și multă energie morală.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Marele Război pentru Apărarea Patriei a demonstrat uriașa forță vitală a Statului sovietic multinațional. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2544.
      surse: DLRLC
    • Știința lui [Anatole] France este o mînă de considerații, de apropieri, de comparații, care dau o mai mare forță creației sale. IBRĂILEANU, S.280.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Energie (morală).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: energie attach_file un exemplu
      exemple
      • Patriotismul socialist și internaționalismul proletar... stau la baza forței morale de nemăsurat a Armatei Sovietice. SCÎNTEIA, 1951, nr. 1973.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Aptitudine, capacitate, putință de a realiza ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: aptitudine capacitate attach_file 2 exemple
      exemple
      • Forță mobilizatoare.
        surse: DLRLC
      • Moscova către care se îndreaptă privirile întregii lumi progresiste, este un exemplu viu al uriașei forțe creatoare de valori materiale și spirituale a oamenilor sovietici. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2898.
        surse: DLRLC
  • 3. Persoană (clasă, strat social, grup, organizație politică etc.) înzestrată cu putere și cu energie, care acționează intens într-un anumit domeniu de activitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Partidul nostru, deși silit să lupte în condiții de adîncă ilegalitate datorită regimurilor reacționare din trecut, a fost totdeauna principala forță care a combătut aceste regimuri și politica lor șovină reacționară față de naționalitățile conlocuitoare. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 94.
      surse: DLRLC
  • 4. de obicei (la) plural (Urmat de determinarea „armată”) Totalitatea unităților militare ale unui stat.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: armată attach_file 4 exemple
    exemple
    • Forțe aeriene și navale.
      surse: DLRLC
    • Serviciul militar în rîndurile forțelor armate ale Republicii Populare Romîne este o îndatorire de onoare a cetățenilor Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 42.
      surse: DLRLC
    • Probabil că nu înțelegem bine jocul forțelor. După înaintările fulgerătoare, retrageri strategice. SADOVEANU, M. C. 90.
      surse: DLRLC
    • Cîștigă războiul armata care a angajat mai puține din forțele ei în bătălie. CAMIL PETRESCU, U. N. 346.
      surse: DLRLC
    • 4.1. Forțe militare = subunitățile, unitățile, marile unități și formațiile care intră în compunerea forțelor armate.
      surse: DEX '09
    • 4.2. Forță vie = termen prin care se denumește în mod obișnuit pe câmpul de luptă personalul militar.
      surse: DEX '09
  • 5. economie (în) sintagmă Forță de muncă = capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor fizice și intelectuale ale omului puse în funcțiune pentru crearea bunurilor economice.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Valoarea forței de muncă, în orânduirea capitalistă, determină timpul de muncă necesar pentru reproducerea valorii ei.
      surse: DLRLC
    • 5.1. prin extensiune Totalitatea persoanelor care dispun de capacitate de muncă.
      surse: DEX '09
    • 5.2. Forțe de producție = latură a modului de producție constituită din uneltele de producție, cu ajutorul cărora se produc bunurile materiale, și din oamenii care pun în mișcare uneltele de producție și produc bunuri materiale datorită unei anumite experiențe și unei deprinderi de a munci.
      surse: DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Forțele de producție sînt forțele cele mai mobile și mai revoluționare ale producției. STALIN, PROBL. EC. 63.
        surse: DLRLC
  • 6. Energie existentă în natură.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Oamenii sovietici ne învață că forțele naturii pot fi stăpînite și puse în slujba cauzei comunismului și a păcii. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 343.
      surse: DLRLC
    • 6.1. fizică Acțiune care, exercitată de un sistem fizic asupra altuia, îi schimbă starea de repaus sau de mișcare sau îl deformează.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • 6.1.1. prin specializare Acțiune mecanică care schimbă starea de mișcare a unui corp; mărime dirijată care reprezintă această acțiune.
        surse: DEX '09 DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 7.1. Forță motoare = energie folosită pentru punerea în mișcare a corpurilor.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 7.2. Forță de tracțiune = forță exercitată de un vehicul motor (locomotivă, navă, tractor etc.) asupra unei mașini sau a unui vehicul pe care îl remorchează.
      surse: DEX '09 MDN '00
  • 8. Putere de constrângere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: constrângere violență attach_file un exemplu
    exemple
    • A întrebuința forța.
      surse: DLRLC
    • 8.1. locuțiune adverbială Cu forța = în mod forțat, cu sila.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • O astfel de soră ar fi trebuit... să fi rămas sau s-o fi luat pe Eleonora cu ea, chiar și cu forța. DUMITRIU, B. F. 115.
        surse: DLRLC
    • 8.2. locuțiune adverbială Prin forța împrejurărilor = constrâns de motive obiective.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • 8.3. Cămașă de forță.
      surse: DLRLC
  • 9. (în) sintagmă Caz de forță majoră = situație în care cineva nu poate acționa sau proceda așa cum ar dori, din cauza unor constrângeri.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

gram-forță gf

  • 1. Unitate de măsură pentru forță, egală cu a mia parte dintr-un kilogram-forță.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

kilogram-forță kgf

  • 1. compus fizică Unitate de măsură a forței, a cărei valoare este egală cu greutatea prototipului internațional de masă, măsurată în vid, la accelerația gravitațională normală.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • comentariu simbol kgf
    surse: DOOM 2

etimologie:

kilogram-forță-metru kgf.m

etimologie:

piano-forte

  • 1. Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) în mod brusc de la piano la forte.
    surse: DEX '09
  • comentariu abreviere pf
    surse: DOOM 2

etimologie: