FORȚĂ, forțe, s. f. I. 1. Capacitate pe care o au ființele vii de a depune un efort, de a face acțiuni fizice prin încordarea mușchilor; putere fizică, vigoare. ◊ Tur de forță = acțiune greu de realizat, care cere multă putere fizică, multă abilitate și multă energie morală. 2. Tărie, putere. ♦ Energie (morală). ♦ Aptitudine, capacitate, putință de a realiza ceva. Forță mobilizatoare. ♦ Loc. adj. De forță = foarte capabil. 3. Persoană înzestrată cu putere și cu energie, care acționează puternic într-un anumit domeniu de activitate; grup, organizație politică sau clasă socială care se manifestă ca un element social și politic activ. 4. (De obicei la pl. și urmat de determinarea armată) Armată, unități militare. 5. (În expr.) Forță de muncă = capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice și intelectuale datorită cărora el este în stare să producă bunuri materiale. (I.a pl.) Forțe de producție = latură a modului de producție, constituită din uneltele de producție, cu ajutorul cărora se produc bunurile materiale, și din oamenii care pun în mișcare uneltele și produc bunuri, datorită unei anumite experiențe și unei deprinderi de a munci. II. 1. Energie existentă în natură. ♦ (Fiz.) Acțiune care, exercitată de un sistem fizic asupra altuia, îi schimbă starea; (în special) acțiune mecanică; care schimbă starea de mișcare a unui corp; mărime dirijată care reprezintă această acțiune. 2. (Fiz.; înv.) Energie. ◊ Forța motoare = energie folosită pentru punerea în mișcare a corpurilor. III. Putere de constrîngere; violență. ♦ (Caz de) forță majoră = situație în care cineva nu poate proceda așa cum ar vrea, din cauza unor împrejurări mai puternice decît voința lui. ◊ Loc. adv. Cu forța = în mod forțat, cu sila. Prin forța împrejurărilor = constrîns de motive obiective. – Fr. force (lat. lit. fortia).