FORTE adj. invar., adv. 1. Adj. invar. (Livr.) Tare, puternic. ◊ Expr. A se face forte = a face toate eforturile pentru a reuși într-o acțiune, a se declara capabil, în stare să depășească o încercare dificilă. 2. Adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu sonoritate intensă, puternică; tare. ◊ Forte fortissimo = extrem de tare. – Din it. forte, lat. fortis.

forte [At: CĂLINESCU, E. O. II, 65 / E: fr forte, lat fortis] 1 ain (Liv) Puternic. 2 av (Îe) A se face ~ A face toate eforturile pentru a reuși într-o acțiune. 3 av (Îae) A se declara capabil să depășească o încercare dificilă. 4 av (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale; îoc piano) Cu sonoritate intensă, puternică Si: tare. 5 av (Muz; îs) ~ fortissimo Extrem de tare.

FORTE adj. invar., adv. 1. Adj. invar. (Livr.) Tare, puternic. ◊ Expr. A se face forte = a face toate eforturile pentru a reuși într-o acțiune, a se declara capabil, în stare să depășească o încercare anevoioasă. 2. Adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu sonoritate intensă, puternică; tare. ◊ Forte fortissimo = extrem de tare. – Din it. forte, lat. fortis.

FORTE¹ adj. invar. Tare, puternic. ◊ (Mai ales în expr.) Mînă forte v. mînă. Valută forte v. valută.

FORTE adj. invar. (Liv.) Tare, puternic. ◊ A se face forte = a se declara capabil, în stare să... // adv. (Muz.; ca indicație de execuție) intens, tare, puternic. ◊ Forte fortissimo = extrem de tare, cît se poate de tare; mezzo forte = nu prea tare^[1]; forte-piano = piano (și numai prima notă forte). [< it. forte, cf. fr. fort, lat. fortis]. corectat(ă)

FORTE I. adj. inv. tare, puternic. ♦ a se face ~ = a face toate eforturile pentru a reuși. II. adv. (muz.) tare. ♦ ~ fortissimo = extrem de tare; mezzo ~ = nu prea tare. (< it. forte, lat. fortis)

FORTE¹ adj. invar. livr. Care are intensitate sporită; puternic; tare. /<it. forte, lat. fortis

forte a. 1. robust, puternic: om forte; 2. în stare de a rezista atacurilor: loc forte; 3. abil, experimentat: forte în matematici.

*fórte adj., pl. forțĭ (it. forte, fr. fort, forte, d. lat. fŏrtis, robust, viteaz. V. forță, foarte). Robust, vîrtos, puternic, tare: om forte, valută forte, valute forțĭ (fals valute forte!). Fig. Învățat, priceput, ábil: forte în matematică, în manopere electorale. Adv. Cu putere, cu vioicĭune: a cînta forte.

forte adj. invar., adv. (valută ~, a se face ~); (muz.) abr. f

forte adj. invar., adv.; abr. (muz.) f

forte adj. invar., adv.

FORTE adj. invar. v. puternic, tare.

forte adj. invar. v. PUTERNIC. TARE.