fixa [At: MACEDONSKI, O. I, 124 / Pzi: ~xez / E: fr fixer] 1 vt A așeza ceva (rar, pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit Si: a înțepeni, a prinde. 2 vt A se uita țintă la cineva sau la ceva. 3 vi A pironi cu privirea. 4 vr A se stabili undeva. 5 vt A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit Si: a determina. 6 vr A se hotărî. 7 vt (Chm) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe. 8 vt (Chm) A împiedica un corp să se volatilizeze. 9 vt A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 10 vt A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pielii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). 11 vt A acoperi un desen cu un fixativ. 12 (Blg) A stabiliza celulele și țesuturile prelevate cu ajutorul unui fixator (4), în vederea examenului microscopic.

FIXA, fixez, vb. I. 1. Tranz. A înțepeni, a prinde, a întări ceva într-un loc din care să nu se poată clinti. Bucata de lemn o fixez De un capăt... Vreau să lucrez stema Republicii mele În traforaj. CASSIAN, H. 37. Cei patru oameni Fixează baionetele la armă. CAMIL PETRESCU, V. 43. ◊ Fig. Să mai lase pe hîrtie ca să treacă-al său condei Ce fixează note de-aur pe al foilor temei? MACEDONSKI, O. I 128. ◊ Refl. Se fixase mai solid pe tălpile pantofilor... hotărît să nu se miște nici chiar de pe marginea trotuarului. C. PETRESCU, A. 324. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. Evantia, intimidată de atîția ochi care o fixau, pășea încet. BART, E. 81. ◊ Fig. Prin fereastră mă fixează luna rece. MACEDONSKI, O. I 124. ♦ Refl. A se așeza în mod stabil undeva, a se stabili, a se statornici. Iar am plecat mai departe, De teamă să nu mă fixez. TOPÎRCEANU, S. A. 12. 2. Tranz. A stabili. Sfatul popular a fixat prețurile. ▭ Încerc să fixez ziua după calendar, dar cine a mai ținut socoteală de zile? CAMIL PETRESCU, U. N. 340. Doctorul... de la prima vedere i-a fixat diagnosticul. BART, E. 45. ♦ Refl. A se hotărî. În privința asta nu m-am fixat. 3. Tranz. (Chim.; rar) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedeca să se volatilizeze. Fixez mercurul. ◊ Refl. pas. Corpurile volatile se fixează, combinîndu-se cu alte substanțe. 4. Tranz. A dizolva sărurile de argint, nedescompuse sub influența luminii, din stratul sensibil al materialului fotografic. 5. Tranz. (În vopsitorie și în imprimeria textilă) A face să pătrundă colorantul în fibra textilă astfel ca să reziste la spălat, la lumină și la diverși agenți chimici. ♦ A acoperi un desen cu un fixativ.

FIXA vb. I. tr. 1. A face să fie fix, nemișcat; a înțepeni, a întări (undeva). ♦ A privi țintă pe cineva sau ceva. ♦ refl. A se stabili undeva, a se statornici. 2. A stabili, a hotărî. 3. A dizolva sărurile de argint nedescompuse de lumină de pe un material fotografic. 4. A face să intre colorantul într-o fibră textilă, astfel încît el să reziste la spălare, la lumină etc. [< fr. fixer].

FIXA vb. I. tr. 1. a face să fie fix; a înțepeni, a întări (undeva). ◊ a privi țintă pe cineva sau ceva. 2. a stabili, a hotărî un preț, un termen etc. 3. a dizolva sărurile de argint nedescompuse de lumină de pe un material fotosensibil. 4. a face să intre colorantul într-o fibră textilă, astfel încât el să reziste la spălare, la lumină etc. II. refl. 1. a se hotărî, a se decide. 2. a se stabili undeva. (< fr. fixer)

A FIXA ~ez tranz. 1) A face să fie fix; a întări ca să nu se miște. 2) A stabili din timp. ~ un preț. 3) (fibre textile, materiale fotografice developate etc.) A trata cu fixator. 4) (substanțe chimice) A împiedica să se volatilizeze; a face să rămână în aceeași stare. /<fr. fixer

A SE FIXA mă ~ez intranz. rar 1) A se aranja cu traiul; a se statornici; a se stabili. 2) A alege dintre mai multe posibilități; a lua o hotărâre definitivă; a se decide; a se hotărî; a determina. /<fr. fixer

fixà v. 1. a face fix, a înțepeni; 2. a privi fix, a aținti; 3. a se așeza statornic: a-și fixa domiciliul la București; 4. a determina, a evalua: a fixa prețul.

fix, ~ă [At: DUNĂREANU, R. 172 / Pl:. ficși, ~e / E: fr fixe, lat fixus] 1 a Care nu-și schimbă locul sau poziția Si: imobil, nemișcat, neclintit. 2 a (Ast; îs) Stele ~e Stele care par să-și păstreze aceeași poziție unele în raport cu celelalte. 3 a Care este solidar cu un element la care este atașat. 4 a Care rămâne oprit asupra unui anumit punct. 5 a Care nu variază Si: constant, invariabil, permanent, stabil. 6 a (Îs) Idee ~ă Idee care preocupă permanent pe cineva Si: fixație (3), obsesie. 7 a Care este determinat, stabilit în mod definitiv. 8 a (D. ore) Exact. 9 a (Chm; d. substanțe) Care nu se descompune. 10 a (Chm; d. corpuri) Care nu-și schimbă starea. 11 a Care se elimină greu. 12 av Nemișcat. 13 av Țintă. 14 av Direct.

jur-fix sns [At: DEX² / E: fr jour fixe] (Înv) 1 Zi de primire la unele familii aristocrate. 2 Petrecere care avea loc în jur-fix (1).

FIX, -Ă, ficși, -xe, adj. 1. Care nu-și schimbă locul sau poziția, nemișcat, neclintit. Iar ochii nădejdii deschiși Privesc în beznă ficși. BENIUC, V. 124. Rămase fix, cu mîinile prinse de marginea băncii. SAHIA, N. 84. ♦ Care se află într-un raport vremelnic de stabilitate față de alte elemente. Prețuri fixe. Reguli fixe. ▭ Blocarea de capitaluri sub forma unor mijloace fixe, utilizate doar parțial, reduce rentabilitatea întreprinderilor capitaliste și împiedică procesul de reproducție normală. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 69. ◊ Expr. Idee fixă = idee care preocupă permanent pe cineva, care îl împiedică să se gîndească la altceva; marotă. ◊ (Adverbial; mai ales pe lîngă verbele «a se uita», «a privi») Am să mă uit... în ochii lui fix. SAHIA, N. 25. Se uita la mine lung, fix, cu ochii împăienjeniți, somnoroși. VLAHUȚĂ, O. A. 470. 2. (Despre oră) Precis. Trenul pleacă la ora 6 fix. ▭ La ceasuri fixe se ducea, la ceasuri fixe se înturna acasă. SADOVEANU, O. V 320.

FIX, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Care nu se poate mișca sau muta; neclintit, nemișcat. 2. Neschimbat, care nu se schimbă, nu variază. 3. Care nu se descompune. ♦ Care se elimină greu. 4. Precis, exact. [< fr. fixe, cf. lat. fixus].

FIX, -Ă adj. 1. (și adv.) care nu se poate mișca sau muta; neclintit, nemișcat. 2. neschimbat, care nu se schimbă, nu variază. ♦ idee ~ă = ideea care preocupă permanent pe cineva; obsesie, fixație. 3. care nu se descompune. ◊ care se elimină greu. 4. precis, exact. (< fr. fixe, lat. fixus)

FIX ~ă (ficși, ~e) 1) și adverbial Care se află într-o pozitie sau într-un loc determinat; situat într-un loc sau într-o poziție care nu se schimbă; neclintit; nemișcat; imobil. 2) Care are valoare constantă; cu valoare constantă pentru un timp determinat; neschimbat; invariabil. Preț ~. /<fr. fixe, lat. fixus

fix a. 1. care nu-și schimbă locul: punct fix, stele fixe; 2. care nu variază: preț fix; idee fixă, de care mintea e necontenit obsedată.

*fix, -ă adj. (lat. fixus, part. d. figere. V. înfig, afix, prefix, sufix). Care stă loculuĭ: stea fixă. Determinat: termin fix. Invariabil: preț fix. Ideĭe fixă, la care te gîndeștĭ continuŭ, nu țĭ-o schimbĭ și cauțĭ s’o execuți. Chim. Corp fix, care nu se volatilizează, ca auru, cărbunele ș. a. Adv. În mod fix, precis, tocmaĭ: e amează fix, e treĭ fix (precis ora a treĭa), vino la treĭ fix.

*fixéz v. tr. (fr. fixer, d. fixe, fix). Fac fix, înfig, înțepenesc: a fixa o scîndură la gard. Fig. Asigur: a fixa victoria. Determin, evaluez: a fixa un preț. Opresc definitiv: îmĭ fixez alegerea unuĭ lucru. Stabilesc: îmĭ fixez domiciliu undeva saŭ mă fixez undeva. Atrag, captivez: a fixa atențiunea cuĭva. Fac constant: a fixa un spirit ușuratic. Privesc lung, fix: omu bine crescut nu fixează pe nimenĭ.

fixa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fixez, 3 fixează; conj. prez. 1 sg. să fixez, 3 să fixeze

fixa (a ~) vb., ind. prez. 3 fixează

fixa vb., ind. prez. 1 sg. fixez, 3 sg. și pl. fixează

+fix² adv.

+fix³ s. n., pl. fixuri

+fix (la ~) (fam.) loc. adj., loc. adv. (intervenție ~, a interveni ~)

fix¹ adj. m., pl. ficși; f. fixă, pl. fixe

fix adj. m., pl. ficși; f. fixă, pl. fixe

fix adj. m., pl. ficși; f. sg. fixă, pl. fixe

ficși (v. fix)

fix, pl. ficși

fix, -xă,; -cși, -xe.

FIXA vb. 1. a imobiliza, a înțepeni, a pironi, a prinde, (reg.) a proțăpi. (A ~ ceva în cuie.) 2. a prinde, a pune. (~ olanele pe casă.) 3. a înțepeni, a pecetlui. (~ piatra pe mormânt.) 4. v. asambla. 5. a se agăța, a se prinde. (Vița de vie se ~ de araci.) 6. v. amplasa. 7. v. stabili. 8. v. posta. 9. v. aținti. 10. a-i rămâne, (fig.) a se grava, a se imprima, a se întipări, a se pecetlui, a se săpa, (înv. fig.) a se tipări. (Cuvintele lui i s-au ~ în conștiință.) 11. v. ordona. 12. v. alege. 13. v. institui. 14. v. stabiliza. 15. a determina, a hotărî, a preciza, a stabili, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 16. a preciza, a pune, a stabili. (A ~ un diagnostic.) 17. v. calcula. 18. a determina, a preciza, a stabili, a statornici. (Cum ați ~ concentrația vinului?) 19. v. consfinți.

FIXA vb. 1. a imobiliza, a înțepeni, a pironi, a prinde, (reg.) a proțăpi. (A ~ ceva în cuie.) 2. a prinde, a pune. (~ olanele pe casă.) 3. a înțepeni, a pecetlui. (~ piatra pe mormînt.) 4. a asambla, a îmbina, a împreuna, a monta, a reuni, a uni. (A ~ elementele componente ale unui sistem.) 5. a se agăța, a se prinde. (Vița de vie se ~ de araci.) 6. a (se) amplasa, a (se) așeza, a (se) plasa, a (se) situa, a (se) stabili. (A ~ uzina în apropiere de...) 7. a se așeza, a se instala, a se opri, a se stabili, a se statornici, (pop.) a se sălășlui, (înv. și reg.) a se sălășui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ în acele cîmpii mănoase.) 8. a (se) așeza, a (se) instala, a (se) plasa, a (se) posta. (S-a ~ in fața ușii.) 9. a aținti, a pironi, a ținti, a țintui, (rar) a sticli, (înv. și reg.) a stîlpi, (rar fig.) a scufunda. (Îl ~ cu privirea; își ~ ochii pe...) 10. a-i rămîne, (fig.) a se grava, a se imprima, a se întipări, a se pecetlui, a se săpa, (înv. fig.) a se tipări. (Cuvintele lui i s-au ~ în conștiință.) 11. a comanda, a decide, a dispune, a hotărî, a ordona, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. și pop.) a orîndui, a rîndui, (pop.) a soroci, (prin Ban. și Transilv.) a priti, (înv.) a învăța, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel...) 12. a (se) alege, a (se) decide, a (se) hotărî, a (se) stabili, (pop.) a (se) îndemna, (înv.) a (se) rezolva, (fig., în Mold. și Transilv.) a (se) cumpăni. (Ei, te-ai ~ ce să cumperi?) 13. a hotărî, a institui, a întocmi, a orîndui, a rîndui, a stabili, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 14. a stabiliza. (~ cursul monedei.) 15. a determina, a hotărî, a preciza, a stabili, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 16. a preciza, a pune, a stabili. (A ~ un diagnostic.) 17. a calcula, a determina, a măsura, a stabili. (A ~ valoarea unor parametri.) 18. a determina, a preciza, a stabili, a statornici. (Cum ați ~ concentrația vinului?) 19. a consacra, a consfinți, a stabili, a statornici, (înv.) a sfinți. (A ~ acest obicei.)

FIX adj., adv. 1. adj. imobil, neclintit, nemișcat, stabil, (rar) nemișcător, (pop.) nesmintit, (înv.) neclătit. (O instalație ~.) 2. adj. v. nemișcat. 3. adj. v. încremenit. 4. adj. v. stereotip. 5. adj. v. stabil. 6. adj. v. exact. 7. adv. v. exact.

FIX adj., adv. 1. adj. imobil, neclintit, nemișcat, stabil, (rar) nemișcător, (pop.) nesmintit, (înv.) neclătit. (O instalație ~.) 2. adj. imobil, neclintit, nemișcat, rigid, țeapăn, (pop.) vîrtos. (Crengile ~ ale copacilor.) 3. adj. imobil, încremenit, înlemnit, neclintit, nemișcat, pironit. (Cu ochii ~.) 4. adj. neschimbat, stereotip, stereotipic. (O formulă ~.) 5. adj. permanent, stabil, statornic. (O așezare ~.) 6. adj. exact, precis. (Ora ~.) 7. adv. exact, precis, punct, (fig.) matematic. (~ la orele 9.)

Fix ≠ mobil

FIX, -Ă adj. (< fr. fixe, cf. lat. fixus): în sintagmele ordine fixă și topică fixă (v.).

fixa, fixez v. r. (tox.) a-și injecta un drog în venă.

a ateriza la punct fix expr. (er., glum. – d. bărbați) a avea contact sexual

a pica la fix / la țanc expr. a pica / a veni la momentul potrivit / oportun.

a se pune la marele fix / la patru ace / la țol festiv expr. a se îmbrăca elegant.

fix, fixuri s. n. 1. idee fixă, fixație, manie. 2. (tox.) injecție intravenoasă cu un drog (de regulă, heroină).

înțolit la marele fix / la patru ace expr. (pop.) îmbrăcat elegant.

la fix expr. perfect, minunat; exact.

punct fix expr. (er., glum.) vulvă, vagin.

pus la marele fix / la patru ace expr. îmbrăcat elegant.

sărit de pe fix / de pe linie expr. v. sărit.