FIERBINTE, fierbinți, adj. 1. Care are o temperatură ridicată, care răspândește o căldură puternică; foarte cald, arzător. 2. Fig. (Despre sentimente și manifestări ale oamenilor; adesea adverbial) Foarte puternic, adânc, aprins, înfocat. ♦ (Rar; despre culori) Aprins, viu. – Lat. fervens, -ntis.

fierbinte [At: DOSOFTEI, V. S. 51/2 / V: (îrg) hi~ / Pl: ~nți / E: ml fervens, -ntis] 1 a (Înv; d. lichide) Care clocotește. 2 a Care are o temperatură ridicată. 3 a Care răspândește o căldură puternică Si: arzător, încins. 4-5 a, av (Fig; d. sentimentele oamenilor și manifestarea lor exterioară) Foarte puternic Si: adânc, aprins, înfocat. 6 a (Rar; d. culori) Strălucitor. 7 s (Înv; îlav) Cu ~ Cu ardoare.

FIERBINTE adj. 1 Foarte cald: l-au aflat plin de plăcinte, nici reci nici fierbinți, numai bune de mîncat SB. ¶ 2 Fig. Arzător, înflăcărat: o rugăciune ~; a se ruga cu lacrimi fierbinți [lat. fervĕntem].

FIERBINTE, fierbinți, adj. 1. Care are o temperatură ridicată, care răspândește o căldură puternică; foarte cald, arzător. 2. Fig. (Despre sentimentele oamenilor și manifestarea lor exterioară; adesea adverbial) Foarte puternic, adânc, aprins, înfocat. ♦ (Rar; despre culori) Aprins, viu. – Lat. fervens, -ntis.

FIERBINTE, fierbinți, adj. 1. Care are o temperatură ridicată, care răspîndește căldură puternică, foarte cald; arzător. Ceai fierbinte. ▭ Spre amiazi, un vînt fierbinte răscoli nori cenușii. C. PETRESCU, S. 28. Să-mi faci bucate... să le găsesc nici reci, nici fierbinți. CREANGĂ, P. 289. Se dete jos de pe cal și-și așternu mantaua pe năsipul încă fierbinte. EMINESCU, N. 24. 2. Fig. (Despre sentimentele omenești și manifestarea lor exterioară) Foarte puternic, profund, adînc, aprins, înfocat. Voi ați cîntat cu glas fierbinte Naturii calde imnuri sfinte. COȘBUC, P. I 90. Te-am iubit cu dor ferbinte. ALECSANDRI, P. II 99. ◊ (Adverbial) Răsună ghitara fierbinte și-ntins Și jocul se-ncinge sălbatic și-aprins. COȘBUC, P. I 143. Inimele noastre săltară mai ferbinte La dulcele său cîntic. ALECSANDRI, P. I 134. ♦ (Despre culori) Aprins, cald. Un roșu fierbinte... scaldă simbolic pămîntul și apa. SAHIA, N. 40.^[1]

FIERBINTE ~ți adj. 1) Care are temperatură ridicată; care degajă multă căldură; foarte cald. Ceai ~. 2) și adverbial fig. (despre manifestări ale oamenilor) Care are o intensitate deosebită. Dragoste ~. 3) (despre persoane) Care este plin de energie, de temperament. [Sil. fier-bin-] /<lat. fervens, ~ntis

fierbinte a. 1. foarte cald; 2. fig. arzător, fervent. [Lat. FERVENTEM].

FERBINTE ... = FIERBINTE ...

Fierbinți pl. sat în județul Ilfov, reședința plășii Fierbinți: 4600 loc.

ferbínte (est) și fĭe- (vest) adj. (lat. férvens, -éntis. V. fervent). Foarte cald, clocotit: s’a opărit cu apă ferbinte. Fig. Arzător, fervent: rugăcĭune ferbinte. Adv. Cu ardoare.

fierbinte (desp. fier-) adj. m., f. fierbinte; pl. m. și f. fierbinți

fierbinte (fier-) adj. m., f. fierbinte; pl. m. și f. fierbinți

fierbinte adj. m. (sil. fier-), f. fierbinte, g.-d. art. fierbintei; pl. m. și f. fierbinți

fierbinte

fierbinte.

+Fierbinți-Târg (oraș) (desp. fier-) s. propriu n.

FIERBINTE adj. 1. clocotit. (Apă ~.) 2. v. încins. 3. v. canicular.

FIERBINTE adj. v. avântat, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, intens, înflăcărat, înfocat, însuflețit, pasionat, puternic, viu.

fierbinte adj. v. AVÎNTAT. ENTUZIASMAT. ENTUZIAST. FERVENT. FOCOS. INTENS. ÎNFLĂCĂRAT. ÎNFOCAT. ÎNSUFLEȚIT. PASIONAT. PUTERNIC. VIU.

FIERBINTE adj. 1. clocotit. (Apă ~.) 2. cald, dogorit, încins, înfierbîntat, (astăzi rar) înfocat. (Plită ~.) 3. arzător, canicular, dogoritor, torid, tropical, zăpușitor, (reg.) zădufos, zăpușit, (prin Ban. și Olt.) pripitor. (O zi ~; soare ~; căldură ~.)

Fierbinte ≠ rece

fierbinte adj. – 1. Foarte cald, arzător. – 2. Aprins, înfocat. – 3. (Adv.) Arzător. Lat. fĕrventem (Pușcariu 608; Candrea-Dens., 587; DAR). Este dublet de la fervent, adj., din fr. fervent. Der. fiebintător, adj. (rar., încălzitor; Alecsandri întrebuințează greșit acest cuvînt, cu sensul de „spumos”); fierbințeală, s. f. (fervoare, căldură, ardoare, avînt, pasiune; înfierbîntare; febră); înfierbînta, vb. (a încălzi; a aprinde, a excita; refl., a se aprinde, a se înflăcăra); înfierbîntător, adj. (care înfierbîntă). Forma înfierbăza, vb. (a încălzi) se consideră a fi reprezentant al lat. *fĕrvidĭāre, de la fĕrvidus (Capidan, Dacor., III, 758; DAR); apare însă numai la Dosoftei, unde abundă creațiile personale, astfel încît der. este oarecum îndoielnică. Înfierbînta se consideră uneori (Byhan 22; Iordan, Dift., 171), ca der. de la lat. *infĕrventāre, ipoteză care pare gratuită.

punct fierbinte, (engl.= hot spot) zonă limitată din supr. scoarței care se remarcă printr-un flux termic ridicat. Aceasta ar corespunde unor grabene sub care, în păturile adânci ale litosferei, se formează magmă, de unde apoi se ridică spre supr. dând naștere vulcanilor. Sin. hot-spot (engl.), zonă fierbinte. V. și flux termic.

FIERBINȚI-TÂRG, com. în jud. Ialomița, pe Ialomița, în C. Vlăsiei; 5.357 loc. (1995). Stație de c. f.