fede² sf vz fidea

fidea sf [At: (a. 1792) URICARIUL IV, 131/16 / V: (înv) fede, (reg) hi~ / E: ngr φιδές] Pastă făinoasă (industrială), în formă de fire lungi și subțiri (prezentate mai ales sub formă de gheme).

fidel, ~ă [At: ODOBESCU, S. II, 352 / Pl: ~i, ~e / E: fr fidèle, lat fidelis] 1 a Statornic în sentimente, în convingeri Si: credincios, devotat. 2 a (D. o persoană căsătorită) Care nu are legături extraconjugale. 3 a Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei. 4 a Care păstrează (ceva) întocmai. 5 av În mod exact.

FIDEA sf. Tăiței lungi și foarte subțiri, care se prepară în fabrici și se cumpără gata pentru fiert în supă [ngr. φιδές].

*FIDEL I. adj. 1 Care se ține de cuvînt, de făgădueala dată ¶ 2 Statornic în prietenie, în dragoste, în principiile sale, devotat: prieten ~, partizan ~ ¶ 3 Credincios, cinstit: slugă ~ă ¶ 4 Exact, care nu se abate de la adevăr, care păstrează întocmai: traducător ~; memorie ~ă [fr.]. II. adj. Cu fidelitate, în mod fidel; exact [fr.].

FIDEA s. f. Pastă făinoasă industrială în formă de fire lungi și subțiri. Supă cu fidea.

FIDEL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente (față de cineva sau ceva); foarte devotat, credincios. Prieten fidel. 2. Care urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Memorie fidelă. ▭ Comisiunea... ar putea imputa [traducătorului] de a se depărta, adeseori fără necesitate, de la structura frazeologiei latine, spre a produce fraze romînești... mai puțin elegante decît ar fi fost o traducțiune simplă și fidelă a textului latin. ODOBESCU, S. II 352. ◊ (Adverbial) [Traducătorul] s-a pătruns bine de înțelesul autorului său, pe care-l urmărește foarte fidel... în frazeologia lui. ODOBESCU, S. II 372.

FIDEL, -Ă adj. 1. Care păstrează credință; credincios, devotat. ♦ (Despre soți) Care nu se înșală, care nu au legături extraconjugale. 2. Exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. [< fr. fidèle, cf. lat. fidelis].

FIDEL, -Ă adj. 1. statornic în sentimente; credincios, devotat. 2. exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. (< fr. fidèle, lat. fidelis)

FIDEA f. Preparat alimentar din aluat nedospit, căruia i se dă formă de fir subțire și scurt, care se consumă fiert. [Art. fideaua; G.-D. fidelei; Sil. fi-dea] /<ngr. fidés

FIDEL ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care manifestă un atașament constant; caracterizat prin statornicie în convingeri, atitudini și sentimente; credincios; devotat. 2) Care reproduce întocmai un model; conform originalului. Traducere ~ă. /<fr. fidèle, lat. fidelis

fidea f. un fel de cocă, în formă de firișoare lungi și subțiri, ce se pune în supă. [Gr. mod. FIDÈS].

fidel a. 1. care se ține de cuvânt, care stărue în afecțiunile sau opiniunile sale;2. exact: traducător fidel; 3. credincios, cu totul devotat: amic fidel.

fideá f., pl. ele (cuv. turco-ar. d. ngr. fidés și ofidi, care e vgr. óphis, ophídion, șarpe. D. ar. vine sp. fideos, fidea). Tăĭețeĭ cilindricĭ care se fac în fabricĭ și se mănîncă ferțĭ în supă ș. a. – În est fedea.

*fidél, -ă adj. (lat. fidelis, d. fides, credință. V. des-fid, per-fid, affidavit).

fidea s. f., art. fideaua, g.-d. art. fidelei

fidel adj. m., pl. fideli; f. fidelă, pl. fidele

fidea s. f., art. fideaua, g.-d. art. fidelei

fidel adj. m., pl. fideli; f. fidelă, pl. fidele

fidea s. f., art. fideaua, g.-d. art. fidelei

fidel adj. m., pl. fideli; f. sg. fidelă, pl. fidele

fidea.

fidea s. f. – Pastă făinoasă, tăiței. Ngr. φιδές, care pare der. din gr. ὄφις, ngr. ὀφίδιον „șarpe” (Flechia, Arch. glott. it., II, 345; Cihac, II, 660; REW 3306; DAR; Gáldi 189); pentru semantism, cf. it. vermicelli. Din gr. derivă și alb. fidhi (după Meyer 100, din it.), it. fedellini (după Schiaffini, Arch. Rom., VIII, 294 și Prati 421, cf. REW 3306, de la *fillèli < filo), genov. fide, sp. fideos (după Corominas, II, 515, din sp. fidear „a crește”, și acesta din arab. fîd).

fidel (fidelă), adj. – Credincios, leal, statornic în sentimente. Fr. fidèle. Înv., se folosește numai cu o nuanță comico-melodramatică ca și der. săi (din fr.): fidelitate, s. f.; infidel, adj.; infidelitate, s. f.

Fidel (cuv. germ.) v. fidula (2).

FIDEL adj. 1. cinstit, credincios, devotat, nestrămutat, statornic, (livr.) leal, loial, (reg.) slugarnic, (înv.) smerit. (O soție fidelă; prieten fidel.) 2. v. exact.

FIDEL adj. 1. cinstit, credincios, devotat, nestrămutat, statornic, (livr.) leal, loial, (reg.) slugarnic, (înv.) smerit. (O soție ~; prieten ~.) 2. exact. (O reproducere ~.)

Fidel ≠ adulter, infidel, nefidel