FIDEL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente (față de cineva sau ceva); foarte devotat, credincios. Prieten fidel. 2. Care urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Memorie fidelă. ▭ Comisiunea... ar putea imputa [traducătorului] de a se depărta, adeseori fără necesitate, de la structura frazeologiei latine, spre a produce fraze romînești... mai puțin elegante decît ar fi fost o traducțiune simplă și fidelă a textului latin. ODOBESCU, S. II 352. ◊ (Adverbial) [Traducătorul] s-a pătruns bine de înțelesul autorului său, pe care-l urmărește foarte fidel... în frazeologia lui. ODOBESCU, S. II 372.