3 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂRÂMÁT2, -Ă, fărâmați, -te, adj. (Pop.) Sfărâmat, spart, zdrobit, frânt. ♦ Nimicit, distrus. [Var.: fărmát, -ă adj.] – V. fărâma.

FĂRÂMÁT2, -Ă, fărâmați, -te, adj. (Pop.) Sfărâmat, spart, zdrobit, frânt. ♦ Nimicit, distrus. [Var.: fărmát, -ă adj.] – V. fărâma.

FĂRÂMÁT1 s. n. Faptul de a (se) fărâma.V. fărâma.

FĂRÂMÁT1 s. n. Faptul de a (se) fărâma.V. fărâma.

fărâmat2, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. 18 / V: ~răm~, fărm~ / Pl: ~ați, ~e / E: fărâma] 1 Spart în bucățele. 2 Distrus. 3 (Fig) Nimicit.

fărâmat1 sn [At: GRIGORIU-RIGO, M. I, 68 / V: ~răm~, fărm~ / Pl: ~uri / E: fărâma] 1-3 Fărâmare (1-3). 4 (Mpp; îvp) Numele unei boli care se manifestă prin dureri în tot corpul și prin epuizare.

FĂRÂMÁ, fărấm, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge. ◊ Expr. (Tranz.) A-și fărâma capul = a se chinui să rezolve o problemă dificilă, a-și bate capul. ♦ A (se) distruge, a (se) nimici. [Var.: fărmá vb. I] – Din fărâmă.

FĂRÂMÁ, fărấm, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge. ◊ Expr. (Tranz.) A-și fărâma capul = a se chinui să rezolve o problemă dificilă, a-și bate capul. ♦ A (se) distruge, a (se) nimici. [Var.: fărmá vb. I] – Din fărâmă.

FĂRMÁ vb. I v. fărâma.

FĂRMÁT, -Ă adj. v. fărâmat.

fărămat2, ~ă a vz fărâmat2

fărâma [At: DOSOFTEI, V. S. 128 / V: ~răma, ~rma / Pzi: fărâm (îvr ~mez), fărm, farm, farâm / E: fărâmă] (Pop) 1-2 vtr A (se) sparge în bucățele. 3-4 vtr A (se) distruge. 5 vt (Înv; îe) A-și ~ trupul A-și îndoi trupul de la mijloc. 6 vt (Îe) A-și ~ capul A-și bate capul (83). 7 vr (Înv; d. corăbii) A naufragia. 8 vr (Fig) A munci din greu. 9 vt (Înv) A frământa (1). 10 vt (Trs; îe) A-l ~ la inimă (sau la stomac) (pe cineva) A avea colici Cf a frământa (11).

fărâmá vb. I. (pop.) 1 tr., refl. (despre obiecte, materiale etc.) A (se) sparge, a (se) sfărâma, a (se) rupe în bucăți. ◊ Expr. (tr.) A-și fărâma capul = a-și bate capul, a se chinui să rezolve o problemă dificilă. (înv.) A-și fărâma trupul = a-și îndoi trupul de la mijloc. (reg.) A-l fărâma la inimă (sau la stomac) (pe cineva) = a avea colici. 2 refl. A se destrăma; a se distruge. Firele albe de nori se fărâmaseră ușoare ca fumul (SAHIA). • prez.ind. fărâm. și (pop.) fărmá vb. I. / fărâmă + -a.

FĂRÎMÁ, fărî́m, vb. I. Tranz. A preface (ceva) în fărîme, a rupe în bucăți, a frînge, a sparge; fig. a zdrobi, a nimici, a distruge. V. sfărîma. Minerii... Fărîmă muntele în cioburi mărunte. DEȘLIU, G. 46. Vîntul... ne-a fărîmat adăpostul. SAHIA, N. 80. D-alei, doamne, Ștefan-vodă, Copil ești, ori tot mai crești? Nu-ți mai fărîma oastea! TEODORESCU, P. P. 523. ◊ (Poetic) Pîrăul curgea fărîmînd lumina și clătea ușor ierburile și florile și treceau albine prin soare ca niște scînteioare de aur. SADOVEANU, O. V 179. Copitele cailor fărîmau apa în stropi. id. F. J. 706. Moșnegii toți fărîmă lacrimi Cu genele tremurătoare. GOGA, P. 24. ◊ Expr. A-și fărîma capul = a-și bate capul, v. bate.Refl. A se destrăma. Undele veneau mai repezi, murmurau printre pietre ascuțite, săreau fărîmîndu-se în bulgărași de argint. SADOVEANU, O. III 364. Cerul se arăta albastru și bun. Firele albe de nori se fărîmaseră ușoare ca fumul. SAHIA, N. 67. – Variante: fărmá (fărm și farm) (ANGHEL, Î. G. 9, SBIERA, P. 146, EMINESCU, O. I 83) vb. I.

FĂRÎMÁT, -Ă, fărîmați, -te, adj. Spart, frînt, nimicit, dărîmat. Nu-ți bea banii, măi voinice, Că ți-e carul fărîmat Și plugul neferecat. ALECSANDRI, P. P. 298. – Variantă: fărmát, -ă (ȘEZ. I 69) adj.

A FĂRÂMÁ fărâm tranz. 1) A face să se fărâme. 2) fig. A face să nu mai existe; a nimici; a prăpădi; a distruge. ~ oastea. /Din fărâmă

A SE FĂRÂMÁ se fărâmă intranz. A se transforma în fărâme; a se desface în bucăți mici. /Din fărâmă

arată toate definițiile

Intrare: fărâmat (adj.)
fărâmat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărâmat
  • fărâmatul
  • fărâmatu‑
  • fărâma
  • fărâmata
plural
  • fărâmați
  • fărâmații
  • fărâmate
  • fărâmatele
genitiv-dativ singular
  • fărâmat
  • fărâmatului
  • fărâmate
  • fărâmatei
plural
  • fărâmați
  • fărâmaților
  • fărâmate
  • fărâmatelor
vocativ singular
plural
fărămat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărămat
  • fărămatul
  • fărămatu‑
  • fărăma
  • fărămata
plural
  • fărămați
  • fărămații
  • fărămate
  • fărămatele
genitiv-dativ singular
  • fărămat
  • fărămatului
  • fărămate
  • fărămatei
plural
  • fărămați
  • fărămaților
  • fărămate
  • fărămatelor
vocativ singular
plural
fărmat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărmat
  • fărmatul
  • fărmatu‑
  • fărma
  • fărmata
plural
  • fărmați
  • fărmații
  • fărmate
  • fărmatele
genitiv-dativ singular
  • fărmat
  • fărmatului
  • fărmate
  • fărmatei
plural
  • fărmați
  • fărmaților
  • fărmate
  • fărmatelor
vocativ singular
plural
Intrare: fărâmat (s.n.)
fărâmat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărâmat
  • fărâmatul
  • fărâmatu‑
plural
  • fărâmaturi
  • fărâmaturile
genitiv-dativ singular
  • fărâmat
  • fărâmatului
plural
  • fărâmaturi
  • fărâmaturilor
vocativ singular
plural
fărămat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărămat
  • fărămatul
plural
  • fărămaturi
  • fărămaturile
genitiv-dativ singular
  • fărămat
  • fărămatului
plural
  • fărămaturi
  • fărămaturilor
vocativ singular
plural
fărmat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărmat
  • fărmatul
plural
  • fărmaturi
  • fărmaturile
genitiv-dativ singular
  • fărmat
  • fărmatului
plural
  • fărmaturi
  • fărmaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: fărâma
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fărâma
  • fărâmare
  • fărâmat
  • fărâmatu‑
  • fărâmând
  • fărâmându‑
singular plural
  • fărâ
  • fărâmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fărâm
(să)
  • fărâm
  • fărâmam
  • fărâmai
  • fărâmasem
a II-a (tu)
  • fărâmi
(să)
  • fărâmi
  • fărâmai
  • fărâmași
  • fărâmaseși
a III-a (el, ea)
  • fărâ
(să)
  • fărâme
  • fărâma
  • fărâmă
  • fărâmase
plural I (noi)
  • fărâmăm
(să)
  • fărâmăm
  • fărâmam
  • fărâmarăm
  • fărâmaserăm
  • fărâmasem
a II-a (voi)
  • fărâmați
(să)
  • fărâmați
  • fărâmați
  • fărâmarăți
  • fărâmaserăți
  • fărâmaseți
a III-a (ei, ele)
  • fărâ
(să)
  • fărâme
  • fărâmau
  • fărâma
  • fărâmaseră
verb (VT22)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fărma
  • fărmare
  • fărmat
  • fărmatu‑
  • fărmând
  • fărmându‑
singular plural
  • farmă
  • fărmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fărm
(să)
  • fărm
  • fărmam
  • fărmai
  • fărmasem
a II-a (tu)
  • fărmi
(să)
  • fărmi
  • fărmai
  • fărmași
  • fărmaseși
a III-a (el, ea)
  • farmă
(să)
  • farme
  • fărme
  • fărma
  • fărmă
  • fărmase
plural I (noi)
  • fărmăm
(să)
  • fărmăm
  • fărmam
  • fărmarăm
  • fărmaserăm
  • fărmasem
a II-a (voi)
  • fărmați
(să)
  • fărmați
  • fărmați
  • fărmarăți
  • fărmaserăți
  • fărmaseți
a III-a (ei, ele)
  • farmă
(să)
  • farme
  • fărme
  • fărmau
  • fărma
  • fărmaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fărâmat (adj.) fărămat fărmat

etimologie:

  • vezi fărâma
    surse: DEX '09 DEX '98

fărâmat (s.n.) fărămat fărmat

  • 1. Faptul de a (se) fărâma.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi fărâma
    surse: DEX '98 DEX '09

fărâma fărma

  • 1. popular A (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge.
    exemple
    • Minerii... Fărîmă muntele în cioburi mărunte. DEȘLIU, G. 46.
      surse: DLRLC
    • poetic Pîrăul curgea fărîmînd lumina și clătea ușor ierburile și florile și treceau albine prin soare ca niște scînteioare de aur. SADOVEANU, O. V 179.
      surse: DLRLC
    • poetic Copitele cailor fărîmau apa în stropi. SADOVEANU, F. J. 706.
      surse: DLRLC
    • poetic Moșnegii toți fărîmă lacrimi Cu genele tremurătoare. GOGA, P. 24.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie tranzitiv A-și fărâma capul = a se chinui să rezolve o problemă dificilă, a-și bate capul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. A (se) distruge, a (se) nimici.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: distruge nimici attach_file 2 exemple
      exemple
      • Vîntul... ne-a fărîmat adăpostul. SAHIA, N. 80.
        surse: DLRLC
      • D-alei, doamne, Ștefan-vodă, Copil ești, ori tot mai crești? Nu-ți mai fărîma oastea! TEODORESCU, P. P. 523.
        surse: DLRLC
    • 1.3. reflexiv A se destrăma.
      exemple
      • Undele veneau mai repezi, murmurau printre pietre ascuțite, săreau fărîmîndu-se în bulgărași de argint. SADOVEANU, O. III 364.
        surse: DLRLC
      • Cerul se arăta albastru și bun. Firele albe de nori se fărîmaseră ușoare ca fumul. SAHIA, N. 67.
        surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și (pentru varianta fărma): farm.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • fărâmă
    surse: DEX '09 DEX '98