exterminare sf [At: LM / V: (înv) est~ / Pl: ~nări^[1] / E: extermina] Ucidere până la ultimul sau în număr mare Si: masacrare, stârpire, nimicire, (rar) exterminațiune. corectat(ă)

EXTERMINARE, exterminări, s. f. Acțiunea de a extermina și rezultatul ei; distrugere, nimicire, stîrpire. Semnatarii acordului să-și ia angajamentul solemn și necondiționat de a nu folosi arma atomică, arma cu hidrogen și alte arme de exterminare în masă. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2860. Uzinele de arme și muniții măreau depozitele de proiectile, fabricau artileria trebuincioasă exterminării. ARGHEZI, P. T. 68.

EXTERMINARE s.f. Acțiunea de a extermina și rezultatul ei; exterminație. [< extermina].

esterminare sf vz exterminare

extermina vt [At: DN / Pzi: extermin^[1], (înv) ~nez / E: fr exterminer, lat exterminare] (C. i. colectivități) A face să piară în întregime sau în număr mare Si: a masacra, a stârpi, a nimici. modificată

EXTERMINA, extermin, vb. I. Tranz. A distruge complet, a nimici cu totul, a rade de pe fața pămîntului; a ucide, a stîrpi. V. prăpădi. Ploaia se auzea șuroind nesfîrșit și monoton, ca o putere rea și tenace care n-are nevoie de nici o grabă, ca să potopească tot, să putrezească tot, să extermine tot. C. PETRESCU, C. V. 100.

EXTERMINA vb. I. tr. A nimici complet, a face să dispară cu totul; a stîrpi în masă. [P.i. extermin, 3,6 -nă. / < fr. exterminer, lat. exterminare].

EXTERMINA vb. tr. a nimici complet, a distruge. (< fr. exterminer, lat. exterminare)

A EXTERMINA extermin tranz. (ființe) A distruge complet; a extirpa; a stârpi. /<fr. exterminer, lat. exterminare

exterminà v. a distruge complet, a prăpădi cu totul: a extermina un popor.

*extérmin și -éz, a -á v. tr. (lat. extérmino, -áre, d. ex, afară din, și terminus, hotar). Nimicesc, distrug de tot, prăpădesc: a extermina un popor.

*exterminațiúne f. (lat. exterminátio, -ónis). Acțiunea de a extermina. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

exterminare s. f., g.-d. art. exterminării; pl. exterminări

exterminare s. f., g.-d. art. exterminării; pl. exterminări

exterminare s. f. → terminare

extermina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. extermin, 3 extermină; conj. prez. 1 sg. să extermin, 3 să extermine

extermina (a ~) vb., ind. prez. 3 extermină

extermina vb., ind. prez. 1 sg. extermin, 3 sg. și pl. extermină

extermin.

EXTERMINARE s. v. masacrare.

EXTERMINARE s. distrugere, masacrare, măcelărire, nimicire, stîrpire, (rar) măcelărit, (pop. și fam.) căsăpire. (~ întregii populații.)

EXTERMINA vb. v. masacra.

EXTERMINA vb. a distruge, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, a stîrpi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (A ~ întreaga populație.)