EXTERMINARE, exterminări, s. f. Acțiunea de a extermina și rezultatul ei; distrugere, nimicire, stîrpire. Semnatarii acordului să-și ia angajamentul solemn și necondiționat de a nu folosi arma atomică, arma cu hidrogen și alte arme de exterminare în masă. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2860. Uzinele de arme și muniții măreau depozitele de proiectile, fabricau artileria trebuincioasă exterminării. ARGHEZI, P. T. 68.