2 intrări

school Articole pe această temă:

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

explicite av vz explicit

EXPLICÍT, -Ă, expliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Despre o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente. – Din fr. explicite, lat. explicitus.

EXPLICÍT, -Ă, expliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Despre o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente. – Din fr. explicite, lat. explicitus.

explicit1 sn [At: DN2 / Pl: ~e și ~uri / E: lat explicitus] (Nob) Însemnare la sfârșitul manuscriselor antice și medievale, în care se menționează titlul și autorul lucrării, precum și alte informații în legătură cu manuscrisul respectiv Si: notă.

explicit2, ~ă [At: HELIADE, GR. ROM. 139/8, cf. NEGULICI / V: (înv) esp~, (nob) ~e av / A: (rar) ~pli~ / Pl: ~iți, ~e / E: fr explicite, lat explicitus] 1-2 a, av (D. cuvinte, acțiuni etc. ale oamenilor) Care este exprimat limpede Si: clar, deslușit, lămurit. 3 a (D. oameni) Care se exprimă cu claritate. 4 a (D. o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente.

EXPLICÍT, -Ă, expliciți,-te,adj. Care este exprimat limpede, complet pentru a fi ușor de înțeles; deslușit, clar, lămurit. Ierte-ni-se, spre a o caracteriza în mod mai explicit, de a lua încă un exemplu din viața ordinară a oricărui om înțelept, care trăiește în lume după legile naturale ale societății. ODOBESCU, S. III 325. ◊ (Adverbial) A vorbit explicit despre felul cum a acționat. ♦ (Despre o funcțiune matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente.

EXPLICÍT s.n. Notă, însemnare la sfârșitul manuscriselor antice și medievale, în care se menționează titlul și autorul lucrării, precum și alte informații în legătură cu manuscrisul respectiv. [Pl. -te, -turi. / < lat. t. explicit < lat. explicitus est liber – cartea s-a terminat].

EXPLICÍT, -Ă adj. (adesea adv.) Exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Mat.; despre funcții) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabile independente. [< fr. explicite].

EXPLICÍT, -Ă adj. 1. (și adv.) exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. 2. (mat.; despre relația dintre variabile) care definește o funcție. (< fr. explicite, lat. explicitus)

EXPLICÍT ~tă (~ți, ~te) 1) și adverbial (despre vorbe, idei, gânduri etc.) Care este exprimat clar și nu lasă nici un dubiu. 2) (despre persoane) Care se exprimă clar și fără echivocuri. /<fr. explicite, lat. explicitus

explicit a. formal exprimat: promisiune explicită. ║ adv. în termeni clari.

*explícit, -ă adj. (lat. explicitus, var. din explicatus). Lămurit, clar. Adv. Lămurit. – Ob. -cít (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

explicít adj. m., pl. explicíți; f. explicítă, pl. explicíte

explicít adj. m., pl. explicíți; f. sg. explicítă, pl. explicíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXPLICÍT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adv. v. clar.

EXPLICIT adj., adv. 1. adj. clar, deslușit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmație ~.) 2. adv. clar, deslușit, expres, lămurit, limpede, răspicat, (rar) aievea, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (I-am spus ~ și ferm...)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EXPLICÍT, -Ă adj. (< fr. explicite): în sintagma context explicit (v.).

Intrare: explicit (adj.)
explicit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • explicit
  • explicitul
  • explicitu‑
  • explici
  • explicita
plural
  • expliciți
  • expliciții
  • explicite
  • explicitele
genitiv-dativ singular
  • explicit
  • explicitului
  • explicite
  • explicitei
plural
  • expliciți
  • expliciților
  • explicite
  • explicitelor
vocativ singular
plural
explicite
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: explicit (s.n.)
explicit2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • explicit
  • explicitul
  • explicitu‑
plural
  • explicite
  • explicitele
genitiv-dativ singular
  • explicit
  • explicitului
plural
  • explicite
  • explicitelor
vocativ singular
plural
explicit3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • explicit
  • explicitul
  • explicitu‑
plural
  • explicituri
  • expliciturile
genitiv-dativ singular
  • explicit
  • explicitului
plural
  • explicituri
  • expliciturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

explicit (adj.) explicite

  • 1. adesea adverbial Care este exprimat limpede.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: clar deslușit lămurit (adj.) antonime: implicit attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ierte-ni-se, spre a o caracteriza în mod mai explicit, de a lua încă un exemplu din viața ordinară a oricărui om înțelept, care trăiește în lume după legile naturale ale societății. ODOBESCU, S. III 325.
      surse: DLRLC
    • A vorbit explicit despre felul cum a acționat.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

explicit (s.n.)

  • 1. Notă, însemnare la sfârșitul manuscriselor antice și medievale, în care se menționează titlul și autorul lucrării, precum și alte informații în legătură cu manuscrisul respectiv.
    surse: DN

etimologie:

  • limba latină explicit (din explicitus est liber – cartea s-a terminat).
    surse: DN