2 definiții pentru explicit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

explicit1 sn [At: DN2 / Pl: ~e și ~uri / E: lat explicitus] (Nob) Însemnare la sfârșitul manuscriselor antice și medievale, în care se menționează titlul și autorul lucrării, precum și alte informații în legătură cu manuscrisul respectiv Si: notă.

EXPLICÍT s.n. Notă, însemnare la sfârșitul manuscriselor antice și medievale, în care se menționează titlul și autorul lucrării, precum și alte informații în legătură cu manuscrisul respectiv. [Pl. -te, -turi. / < lat. t. explicit < lat. explicitus est liber – cartea s-a terminat].

Intrare: explicit (s.n.)
explicit2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • explicit
  • explicitul
  • explicitu‑
plural
  • explicite
  • explicitele
genitiv-dativ singular
  • explicit
  • explicitului
plural
  • explicite
  • explicitelor
vocativ singular
plural
explicit3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • explicit
  • explicitul
  • explicitu‑
plural
  • explicituri
  • expliciturile
genitiv-dativ singular
  • explicit
  • explicitului
plural
  • explicituri
  • expliciturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

explicit (s.n.)

  • 1. Notă, însemnare la sfârșitul manuscriselor antice și medievale, în care se menționează titlul și autorul lucrării, precum și alte informații în legătură cu manuscrisul respectiv.
    surse: DN

etimologie:

  • limba latină explicit (din explicitus est liber – cartea s-a terminat).
    surse: DN