2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

explicare sf [At: IORGOVICI, O. 58/23 / V: (înv) esp~, isp~, (îvr) sp~ / Pl: ~cări / E: explica] 1 Expunere amănunțită în vederea clarificării unei probleme, a unui fenomen etc. Si: comentare, explicație (1), interpretare, lămurire, deslușire. 2 Detaliere a unor aspecte, pentru a fi mai ușor de înțeles Si: explicat1 (2), explicație (2). 3 Motivare a unor fenomene, proprietăți Si: explicat1 (3), explicație (3). 4 Justificare a unei acțiuni, atitudini etc. Si: explicat1 (4), explicație (4). 5 (Îe) A avea o ~ (cu cineva) A purta o discuție cu scopul de a justifica o acțiune, o atitudine, de a lămuri un lucru, de a înlătura un conflict (5). 6 Discuție între două sau mai multe persoane cu scopul de a se pune de acord Si: explicat1 (5), explicație (6). 7-8 Găsire sau existență a unei motivări pentru a înțelege ceva Si: explicat1 (6-7), explicație (7-8). 9 Cauză. 10 (Pex) Origine.

EXPLICÁRE, explicări, s. f. Acțiunea de a (se) explica și rezultatul ei; lămurire. – V. explica.

EXPLICÁRE, explicări, s. f. Acțiunea de a (se) explica și rezultatul ei; lămurire. – V. explica.

EXPLICÁRE, explicări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) explica; lămurire. 2. Explicație (2). Chiar Zaharia Duhu, cu toată patima pentru iscoadele cărților și cu tot de-a dreptul amestec în aceste întîmplări, nu le găsea explicare. C. PETRESCU R. DR. 127.

EXPLICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) explica și rezultatul ei; explicație. [< explica].

explica [At: BĂLCESCU, M. V. 9 / V: (înv) esp~, isp~ / Pzi: explic / E: fr expliquer, lat explicare] 1 vt A face să fie mai ușor de înțeles Si: a clarifica, a lămuri, (îvr) a explicălui (1), a explicui (1), a expune, a tălmăci. 2 vt (C. i. fenomene, proprietăți, stări etc.) A reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. Si: (îvr) a explicălui (2), a explicui (2). 3 vr A-și motiva acțiunile, vorbele etc. Si: a se justifica. 4 vtrr (D. două sau mai multe persoane) A se lămuri asupra unei chestiuni cu scopul de a înlătura sau de a evita un conflict. 5-6 vtr A găsi sau a constitui o explicație Si: a înțelege, a pricepe. 7 (Înv; nob) A traduce.

EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare.

EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare.

EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. (Uneori determinat printr-un substantiv sau pronume în dativ) A face mai clar, a face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri, a arăta. V. desluși, tălmăci. Numeroși agitatori desfășoară o muncă intensă pentru a explica oamenilor muncii politica partidului care are drept scop construirea socialismului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2718. Organizația dinlăuntru a societății singură ne poate explica evoluțiile istorice. BĂLCESCU, O. II 13. ♦ (Cu privire la o lecție, o temă etc.) A expune, a preda. (Absol.) Unora din băieți le da teme, pe alții îi asculta. Cînd explica, ascultam toți. SADOVEANU, O. VII 321. 2. Intranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3.. Refl. A se justifica, a-și motiva acțiunile, vorbele etc. Am căutat să mă explic, dar n-am izbutit.Dați-mi voie să mă explic. Din zi în zi trebuie să-mi sosească pianul, expediat din București de mult. CARAGIALE, O. VII 31. ♦ (Cu pron. în dativ) A înțelege, a pricepe. Nu-mi explic, spune magistratul, cum de vă găseați cîteșitrei în cabinetul medicului. ARGHEZI, P. T. 95. ♦ Refl. reciproc. (Despre două sau mai multe persoane) A se lămuri asupra unei chestiuni; a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict (existent sau posibil). – Variantă: (învechit) esplicá (CREANGĂ, A. 88, EMINESCU, N. 69) vb. I.

ESPLICÁ vb. I. v. explica.

ESPLICÁ vb. I. v. explica.

EXPLICÁ vb. I. 1. tr. A arăta, a clarifica, a lămuri (ceva obscur). ♦ A descoperi, a lămuri cauza; a demonstra, a arăta. ♦ (Fam.) A preda o lecție; a face expunerea unor cunoștințe în cadrul lecției. 2. refl. A se justifica, a-și lămuri (vorbele, faptele etc.) ♦ A se înțelege, a se pricepe. ♦ (Despre persoane) A-și da lămuriri reciproce referitor la o chestiune, a limpezi o situație. [P.i. explíc, var. esplica vb. I. / cf. fr. expliquer, lat. explicare].

EXPLICÁ vb. I. tr. a arăta, a clarifica, a lămuri. ◊ a descoperi, a lămuri cauza; a demonstra. ◊ (fam.) a preda o lecție; a face expunerea unor cunoștințe. II. refl. a se justifica. ◊ a se înțelege, a se pricepe. III. refl., tr. a (se) lămuri, a (se) înțelege. (< fr. expliquer, lat. explicare)

A SE EXPLICÁ mă explíc intranz. 1) A-și motiva acțiunile sau vorbele; a se justifica. 2) A se edifica (unul cu altul) în privința unei chestiuni litigioase. [Sil. ex-pli-ca] /<fr. expliquer, lat. explicare

A EXPLICÁ explíc tranz. 1) (persoane) A face să înțeleagă; a lămuri; a arăta. 2) (lecții, materii de studiu) A expune oral în fața auditoriului (într-o instituție de învățământ) cu scop instructiv; a preda. 3) (cauze, motive etc.) A afla prin analiză serioasă. [Sil. ex-pli-ca] /<fr. expliquer, lat. explicare

explicà v. 1. a face să înțeleagă cu ajutorul desvoltărilor: a explica sensul unei vorbe; 2. a face cunoscut motivul unui lucru; 3. a traduce pe un autor cu glasul tare; 4. a se face înțeles, a avea o explicațiune.

*explíc, a v. tr. (lat éx-plico, -áre. V. a-plic, plec). Lămuresc un înțeles întunecat, interpretez: a explica o enigmă. Expun, dezvolt: a explica ceĭa ce cugețĭ. Traduc: a explica un autor. V. refl. Îmĭ exprim gîndu. Am o explicațiune cu cineva.

arată toate definițiile

Intrare: explicare
explicare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • explicare
  • explicarea
plural
  • explicări
  • explicările
genitiv-dativ singular
  • explicări
  • explicării
plural
  • explicări
  • explicărilor
vocativ singular
plural
esplicare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
isplicare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: explica
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • explica
  • explicare
  • explicat
  • explicatu‑
  • explicând
  • explicându‑
singular plural
  • expli
  • explicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • explic
(să)
  • explic
  • explicam
  • explicai
  • explicasem
a II-a (tu)
  • explici
(să)
  • explici
  • explicai
  • explicași
  • explicaseși
a III-a (el, ea)
  • expli
(să)
  • explice
  • explica
  • explică
  • explicase
plural I (noi)
  • explicăm
(să)
  • explicăm
  • explicam
  • explicarăm
  • explicaserăm
  • explicasem
a II-a (voi)
  • explicați
(să)
  • explicați
  • explicați
  • explicarăți
  • explicaserăți
  • explicaseți
a III-a (ei, ele)
  • expli
(să)
  • explice
  • explicau
  • explica
  • explicaseră
verb (VT10)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • esplica
  • esplicare
  • esplicat
  • esplicatu‑
  • esplicând
  • esplicându‑
singular plural
  • espli
  • esplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • esplic
(să)
  • esplic
  • esplicam
  • esplicai
  • esplicasem
a II-a (tu)
  • esplici
(să)
  • esplici
  • esplicai
  • esplicași
  • esplicaseși
a III-a (el, ea)
  • espli
(să)
  • esplice
  • esplica
  • esplică
  • esplicase
plural I (noi)
  • esplicăm
(să)
  • esplicăm
  • esplicam
  • esplicarăm
  • esplicaserăm
  • esplicasem
a II-a (voi)
  • esplicați
(să)
  • esplicați
  • esplicați
  • esplicarăți
  • esplicaserăți
  • esplicaseți
a III-a (ei, ele)
  • espli
(să)
  • esplice
  • esplicau
  • esplica
  • esplicaseră
isplica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)