2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

expatriere sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~iare, espatriare / P: ~tri-ere / Pl: ~ri / E: expatria] 1 Obligare a cuiva de a-și părăsi patria de origine Si: expatriat1 (1), expatriație (1). 2 Părăsire (forțată) a patriei de origine și stabilire (definitivă sau temporară) în altă țară Si: expatriat1 (2), expatriație (2).

EXPATRIÉRE, expatrieri, s. f. Acțiunea de a se expatria și rezultatul ei; emigrare, emigrație. [Pr.: -tri-e-] – V. expatria.

EXPATRIÉRE, expatrieri, s. f. Acțiunea de a se expatria și rezultatul ei; emigrare, emigrație. [Pr.: -tri-e-] – V. expatria.

EXPATRIÉRE, expatrieri, s. f. Acțiunea de a se expatria; emigrare. – Pronunțat: -tri-e-.

EXPATRIÉRE s.f. Acțiunea de a se expatria și rezultatul ei; emigrare, exilare. [Pron. -tri-e-. / < expatria].

*expatriére f. Plecare din patrie.

espatriare sf vz expatriere[1] modificată

  1. În original: vz expatriare LauraGellner

expatria [At: NEGULICI / V: (înv) esp~ / Pzi: ~iez / E: fr expatrier] 1 vt (C. i. persoane) A obliga să-și părăsească patria de origine Si: a exila, a surghiuni Vz a expulza, a deporta. 2 vr A părăsi patria de origine pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară Si: a emigra, a se exila Vz a se refugia. 3 vr (Pex; rar) A se depărta.

expatriare sf vz expatriere

EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier.

EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier.

EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A-și părăsi țara (vremelnic sau pentru totdeauna) stabilindu-se într-o țară străină; a emigra. S-au mirat cei ce mă cunoșteau că nu m-am expatriat. M. I. CARAGIALE, C. 106. – Pronunțat: -tri-a.

EXPATRIÁ vb. I. refl. A emigra. [Pron. -tri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. expatrier, cf. lat. ex – afară, patria – patrie].

EXPATRIÁ vb. refl. a emigra. (< fr. éxpatrier)

A SE EXPATRIÁ mă ~éz intranz. A părăsi patria, stabilindu-se în altă țară; a emigra. [Sil. ex-pa-tri-a] /<fr. expatrier

expatrià v. a obliga pe cineva a-și părăsi patria.

*expatriéz v. tr. (fr. expatrier, d. lat. ex, afară din, și patria, patrie). Duc, scot afară din patrie, exilez. V. refl. Părăsesc patria.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

expatriére (-pa-tri-e-) s. f., g.-d. art. expatriérii; pl. expatriéri

expatriére s. f. (sil. -tri-e-), g.-d. art. expatriérii; pl. expatriéri

!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)

expatriá vb. (sil. -tri-a), ind. prez. 1 sg. expatriéz, 3 sg. și pl. expatriáză, 1 pl. expatriém (sil. -tri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. expatriéze; ger. expatriínd (sil. -tri-ind)

arată toate definițiile

Intrare: expatriere
expatriere substantiv feminin
  • silabație: -tri-e-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expatriere
  • expatrierea
plural
  • expatrieri
  • expatrierile
genitiv-dativ singular
  • expatrieri
  • expatrierii
plural
  • expatrieri
  • expatrierilor
vocativ singular
plural
espatriare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • espatriare
  • espatriarea
plural
  • espatrieri
  • espatrierile
genitiv-dativ singular
  • espatrieri
  • espatrierii
plural
  • espatrieri
  • espatrierilor
vocativ singular
plural
expatriare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expatriare
  • expatriarea
plural
  • expatrieri
  • expatrierile
genitiv-dativ singular
  • expatrieri
  • expatrierii
plural
  • expatrieri
  • expatrierilor
vocativ singular
plural
Intrare: expatria
  • silabație: -tri-a
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • expatria
  • expatriere
  • expatriat
  • expatriatu‑
  • expatriind
  • expatriindu‑
singular plural
  • expatria
  • expatriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • expatriez
(să)
  • expatriez
  • expatriam
  • expatriai
  • expatriasem
a II-a (tu)
  • expatriezi
(să)
  • expatriezi
  • expatriai
  • expatriași
  • expatriaseși
a III-a (el, ea)
  • expatria
(să)
  • expatrieze
  • expatria
  • expatrie
  • expatriase
plural I (noi)
  • expatriem
(să)
  • expatriem
  • expatriam
  • expatriarăm
  • expatriaserăm
  • expatriasem
a II-a (voi)
  • expatriați
(să)
  • expatriați
  • expatriați
  • expatriarăți
  • expatriaserăți
  • expatriaseți
a III-a (ei, ele)
  • expatria
(să)
  • expatrieze
  • expatriau
  • expatria
  • expatriaseră
espatria
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)