15 definiții pentru înstrăinare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSTRĂINARE s. f. Acțiunea de a (se) înstrăina și rezultatul ei. ♦ (Rel.) Acțiunea călugărului care părăsește deliberat viața socială pentru a se consacra definitiv, în mănăstire sau în pustnicie, rugăciunii și slujirii lui Dumnezeu. [Pr.: -stră-i-.Var.: înstreinare s. f.] – V. înstrăina.

înstrăinare sf [At: CORESI, EV. 206/1 / V: ~rei~, strei~ / Pl: ~nări / E: înstrăina] 1 Alienare de cineva sau de ceva Si: înstrăinat1 (1). 2 Trimitere departe de casă la studii Si: înstrăinat1 (2). 3 Silire a cuiva să plece de undeva Si: înstrăinat1 (3). 4 Părăsire a familiei, a locului de naștere, de reședință, stabilindu-se în altă parte Si: înstrăinat1 (4). 5 Îndepărtare de caracterul național Si: înstrăinat1 (5). Cf cosmopolitism. 6 Petrecere într-un loc străin Si: înstrăinat1 (6). 7 Prefăcătorie. 8 Trecere altcuiva prin vânzare, prin dăruire, a stăpânirii asupra unui lucru Si: înstrăinat1 (8). 9 Pierdere a unui bun material Si: înstrăinat1 (9). 10 Sustragere. 11 (Fig) Îndepărtare sufletească Si: înstrăinat1 (11). 12 (Fig) Pierdere a afecțiunii, a simpatiei cuiva Si: înstrăinat1 (12).

ÎNSTRĂINARE s. f. Acțiunea de a (se) înstrăina și rezultatul ei. [Pr.: -stră-i-.Var.: înstreinare s. f.] – V. înstrăina.

ÎNSTRĂINARE s. f. Acțiunea de a (se) înstrăina și rezultatul ei. 1. Îndepărtare de locul nașterii sau al domiciliului permanent; pribegie, exil. Înstrăinarea noastră este hotărîtă, cine știe pentru cîtă vreme! CREANGĂ, A. 125. De pe plaiu-nstrăinării... Văd o pasăre voioasă. ALECSANDRI, P. A. 86. 2. Întrerupere a unor legături strînse cu cineva; răcire a relațiilor; răceală, indiferență. Timp de patruzeci și mai bine de ani n-am avut cu nici unul nici o ceartă, nici o înstrăinare. GALACTION, O. I 18. Zaharia Duhu, petrolistul milionar și maniac, fostul căutător de comori, îl privi cu un fel de înstrăinare. C. PETRESCU, A. 308. 3. Pierderea caracterului național. Se știe că unul din capetele de acuzație care i se aduceau era «înstrăinarea», faptul că a scris o serie de poezii în limba franceză. V. ROM. noiembrie 1953, 316. Pe vremea lui C. Negruzzi primejdia înstrăinării în limbă și literatură era mai mare. IBRĂILEANU, SP. CR. 101. 4. (Jur.) Transmiterea unui drept sau a unui lucru în proprietatea altei persoane. ♦ Furt. – Pronunțat: -stră-i-. – Variantă: înstreinare s. f.

înstrăinare f. Jur. transferarea unei proprietăți: înstrăinarea bunurilor Statului.

ÎNSTREINARE s. f. v. înstrăinare.

ÎNSTREINARE s. f. v. înstrăinare.

înstreinare sf vz înstrăinare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înstrăinare (desp. -stră-i-) s. f., g.-d. art. înstrăinării

înstrăinare (-stră-i-) s. f., g.-d. art. înstrăinării

înstrăinare s. f. (sil. -stră-i-), g.-d. art. înstrăinării; pl. înstrăinări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNSTRĂINARE s. (JUR.) alienare. (~ unui bun.)

ÎNSTRĂINARE s. v. emigrare, emigrație, expatriere, pribegie.

înstrăinare s. v. EMIGRARE. EMIGRAȚIE. EXPATRIERE. PRIBEGIE.

ÎNSTRĂINARE s. (JUR.) alienare. (~ unui bun.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎNSTRĂINÁRE (< înstrăina) s. f. 1. Acțiunea de a (se) înstrăina. 2. (Dr.) Transmitere, prin act juridic ori prin efectul legii, a dreptului de proprietate sau a altor drepturi; alienare. 3. (FILOZ.) Noțiune care înglobează diferite fenomene de dezumanizare, caracteristice societății contemporane; transformarea produselor activității omenești, inclusiv a relațiilor și instituțiilor sociale, în forțe reificate, străine și ostile omului; depersonalizarea oamenilor, izolarea indivizilor unii de alții și a individului de societate, denaturarea relațiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea iluzorie, denaturată a realității etc.; alienare. 4. (REL.) Acțiunea călugărului care părăsește deliberat viața socială și renunță la drepturile sale civile pentru a se consacra definitiv, în mănăstire sau în pustnicie, rugăciunii și slujirii lui Dumnezeu.

Intrare: înstrăinare
înstrăinare substantiv feminin
  • silabație: în-stră-i- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înstrăinare
  • ‑nstrăinare
  • înstrăinarea
  • ‑nstrăinarea
plural
  • înstrăinări
  • ‑nstrăinări
  • înstrăinările
  • ‑nstrăinările
genitiv-dativ singular
  • înstrăinări
  • ‑nstrăinări
  • înstrăinării
  • ‑nstrăinării
plural
  • înstrăinări
  • ‑nstrăinări
  • înstrăinărilor
  • ‑nstrăinărilor
vocativ singular
plural
înstreinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înstreinare
  • ‑nstreinare
  • înstreinarea
  • ‑nstreinarea
plural
  • înstreinări
  • ‑nstreinări
  • înstreinările
  • ‑nstreinările
genitiv-dativ singular
  • înstreinări
  • ‑nstreinări
  • înstreinării
  • ‑nstreinării
plural
  • înstreinări
  • ‑nstreinări
  • înstreinărilor
  • ‑nstreinărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înstrăinare, înstrăinărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) înstrăina și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Îndepărtare de locul nașterii sau al domiciliului permanent. DLRLC
      • format_quote Înstrăinarea noastră este hotărîtă, cine știe pentru cîtă vreme! CREANGĂ, A. 125. DLRLC
      • format_quote De pe plaiu-nstrăinării... Văd o pasăre voioasă. ALECSANDRI, P. A. 86. DLRLC
    • 1.2. Întrerupere a unor legături strânse cu cineva; răcire a relațiilor. DLRLC
      • format_quote Timp de patruzeci și mai bine de ani n-am avut cu nici unul nici o ceartă, nici o înstrăinare. GALACTION, O. I 18. DLRLC
      • format_quote Zaharia Duhu, petrolistul milionar și maniac, fostul căutător de comori, îl privi cu un fel de înstrăinare. C. PETRESCU, A. 308. DLRLC
    • 1.3. Pierderea caracterului național. DLRLC
      • format_quote Se știe că unul din capetele de acuzație care i se aduceau era «înstrăinarea», faptul că a scris o serie de poezii în limba franceză. V. ROM. noiembrie 1953, 316. DLRLC
      • format_quote Pe vremea lui C. Negruzzi primejdia înstrăinării în limbă și literatură era mai mare. IBRĂILEANU, SP. CR. 101. DLRLC
    • 1.4. științe juridice Transmiterea unui drept sau a unui lucru în proprietatea altei persoane. DLRLC
      sinonime: alienare
      • 1.4.1. Furt. DLRLC
        sinonime: furt
    • 1.5. în religia creștină Acțiunea călugărului care părăsește deliberat viața socială pentru a se consacra definitiv, în mănăstire sau în pustnicie, rugăciunii și slujirii lui Dumnezeu. DEX '09
etimologie:
  • vezi înstrăina DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.