12 definiții pentru expatriere espatriare expatriare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

expatriere sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~iare, espatriare / P: ~tri-ere / Pl: ~ri / E: expatria] 1 Obligare a cuiva de a-și părăsi patria de origine Si: expatriat1 (1), expatriație (1). 2 Părăsire (forțată) a patriei de origine și stabilire (definitivă sau temporară) în altă țară Si: expatriat1 (2), expatriație (2).

EXPATRIÉRE, expatrieri, s. f. Acțiunea de a se expatria și rezultatul ei; emigrare, emigrație. [Pr.: -tri-e-] – V. expatria.

EXPATRIÉRE, expatrieri, s. f. Acțiunea de a se expatria și rezultatul ei; emigrare, emigrație. [Pr.: -tri-e-] – V. expatria.

EXPATRIÉRE, expatrieri, s. f. Acțiunea de a se expatria; emigrare. – Pronunțat: -tri-e-.

EXPATRIÉRE s.f. Acțiunea de a se expatria și rezultatul ei; emigrare, exilare. [Pron. -tri-e-. / < expatria].

*expatriére f. Plecare din patrie.

espatriare sf vz expatriere[1] modificată

  1. În original: vz expatriare LauraGellner

expatriare sf vz expatriere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

expatriére (-pa-tri-e-) s. f., g.-d. art. expatriérii; pl. expatriéri

expatriére s. f. (sil. -tri-e-), g.-d. art. expatriérii; pl. expatriéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXPATRIÉRE s. v. emigrare.

EXPATRIERE s. emigrare, emigrație, pribegie, (înv.) înstrăinare. (~ unui militant politic pașoptist.)

Expatriere ≠ repatriere

Intrare: expatriere
expatriere substantiv feminin
  • silabație: -tri-e-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expatriere
  • expatrierea
plural
  • expatrieri
  • expatrierile
genitiv-dativ singular
  • expatrieri
  • expatrierii
plural
  • expatrieri
  • expatrierilor
vocativ singular
plural
espatriare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • espatriare
  • espatriarea
plural
  • espatrieri
  • espatrierile
genitiv-dativ singular
  • espatrieri
  • espatrierii
plural
  • espatrieri
  • espatrierilor
vocativ singular
plural
expatriare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expatriare
  • expatriarea
plural
  • expatrieri
  • expatrierile
genitiv-dativ singular
  • expatrieri
  • expatrierii
plural
  • expatrieri
  • expatrierilor
vocativ singular
plural