9 definiții pentru exilare esilare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exilare sf [At: VASICI, M. II, 67/3 / V: (înv) esi~ / P: eg-zi~ / Pl: ~lări / E: exila] 1 Îndepărtare definitivă (sau temporară) a unei persoane din țara sau din localitatea de origine Si: depărtare, expulzare, surghiunire, (rar) exilație (1), (înv) desțărare. 2 Emigrare. 3 (Rar) Izgonire.

EXILÁRE, exilări, s. f. Acțiunea de a (se) exila. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.

EXILÁRE, exilări, s. f. Acțiunea de a (se) exila. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.

EXILÁRE s. f. Acțiunea de a (se) exila; surghiunire. Exilarea a doi frați Văcărești la Chipru, unde se prăpădi unul dintr-înșii, nu descurajă de loc pe romîni. BĂLCESCU, O. I 72.

EXILÁRE s.f. Acțiunea de a (se) exila. [< exila].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exiláre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exilắrii; pl. exilắri

exiláre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exilării; pl. exilări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXILÁRE s. 1. v. surghiunire. 2. v. exil.

EXILARE s. (JUR.) 1. alungare, gonire, izgonire, ostracizare, proscriere, surghiunire, (livr.) relegare, relegație. (~ cuiva din patria sa.) 2. exil, pribegie, surghiun, surghiunire, (astăzi rar) proscriere, proscripție, (înv.) străinătate, surghiunie, surgunlîc, urgie, zatocenie. (A luat calea ~.)

Intrare: exilare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exilare
  • exilarea
plural
  • exilări
  • exilările
genitiv-dativ singular
  • exilări
  • exilării
plural
  • exilări
  • exilărilor
vocativ singular
plural
esilare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.