2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

estompat, ~ă a [At: BASSARABESCU, V. 43 / Pl: ~ați, ~e / E: estompa] 1 Cu conturul șters. 2 Ale cărui umbre sunt atenuate. 3 (D. noțiuni abstracte) Care a devenit (mai) puțin clar Si: slăbit, scăzut. 4 (D. culori) Lipsit de strălucire Si: șters. 5 (Fig) Pierdut în umbră Si: vag, imprecis.

ESTOMPÁT, -Ă, estompați, -te, adj. Cu conturul șters, ale cărui umbre sunt atenuate; fig. pierdut în umbră, vag, imprecis. – V. estompa.

ESTOMPÁT, -Ă, estompați, -te, adj. Cu conturul șters, ale cărui umbre sunt îndulcite; fig. pierdut în umbră, vag, imprecis. – V. estompa.

ESTOMPÁT, -Ă, estompați, -te, adj. Cu conturul șters; fig. pierdut în umbră, vag, imprecis. S-au oprit să privească întinderea cîmpurilor, cu văile de departe și cu satele estompate în pîclă. C. PETRESCU, A. 436. Degetele ei apucară un carton, o poză veche cu o fetiță de vreo zece ani: ochi mici, sprîncene abia estompate, gura zîmbitoare. BASSARABESCU, V. 43.

estompa [At: NEGULICI / V: (înv) ext~ / Pzi: ~pez / E: fr estomper] 1 vt A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor și trecerea gradată la lumină. 2 vt (Pex) A slăbi intensitatea unei culori sau a unor contururi. 3-4 vtr (Fig) A (se) face vag. 5-6 vtr (Fig) A (se) diminua. 7 vr A înceta (total sau parțial) să mai existe Si: a dispărea, a se pierde, a se șterge.

ESTOMPÁ, estompez, vb. I. Tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor și trecerea gradată la lumină; p. ext. a atenua, a umbri, a slăbi intensitatea unei culori sau a unor contururi. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face vag, imprecis, a (se) învălui, a (se) diminua. – Din fr. estomper.

ESTOMPÁ, estompez, vb. I. Tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor și trecerea gradată la lumină; p. ext. a atenua, a umbri, a slăbi intensitatea unei culori sau a unor contururi. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face vag, imprecis, a (se) învălui, a (se) diminua. – Din fr. estomper.

ESTOMPÁ, estompez, vb. I. Tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor; p. ext. a atenua, a diminua, a slăbi (intensitatea unei culori sau a unor contururi). Adina Buhuș își potrivea pălăria în fața oglinzii, estompa cu puful roșul din pomeții obrajilor. C. PETRESCU, O. P. II 216. Fumul... se destramă la fiece deschidere de ușă, estompînd figurile și liniile ca într-un vis. ANGHEL, PR. 190. ◊ Fig. [Scriitorii] trebuie să combată cu intransigență influențele ideologiei dușmane care caută să estompeze conflictele din realitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 2/6.

ESTOMPÁ vb. I. tr. A potrivi umbrele unui desen cu o estompă; (p. ext.) a umbri ușor contururile. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) atenua, a (se) diminua. [< fr. estomper].

ESTOMPÁ vb. I. tr. a potrivi, a atenua umbrele unui desen cu o estompă; (p. ext.) a umbri ușor contururile. II. tr., refl. (fig.) a (se) face vag, a (se) diminua; a (se) voala. (< fr. estomper)

A SE ESTOMPÁ mă ~éz intranz. (despre imagini) A deveni mai puțin intens; a se face vag; a se dilua; a slăbi; a se amortiza; a se atenua. /<fr. estomper

A ESTOMPÁ ~éz 1. tranz. 1) (desene) A potrivi cu o estompă. 2) (contururile unui desen) A slăbi în intensitate, dotând cu o umbră imprecisă. 3) fig. A face să se estompeze. /<fr. estomper

estompà v. 1. (la pictură) a desena cu estompa; 2. fig. a atenua, a Îndulci: a estompă o povestire prea crudă.

*estompéz v. tr. (fr. estomper). Întind cu estompa creĭonu pe hîrtie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

estompá (a ~) vb., ind. prez. 3 estompeáză

estompá vb., ind. prez. 1 sg. estompéz, 3 sg. și pl. estompeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ESTOMPÁT adj. 1. neclar, șters, vag. (Un contur ~.) 2. pal, palid, pierdut, stins, șters, (reg.) sărbeziu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) 3. v. voalat.

ESTOMPAT adj. 1. neclar, șters, vag. (Un contur ~.) 2. pal, palid, pierdut, stins, șters, (reg.) sărbeziu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) 3. voalat. (Voce ~.)

ESTOMPÁ vb. 1. a se șterge. (Conturul i s-a ~.) 2. v. voala.

ESTOMPA vb. 1. a se șterge. (Conturul i s-a ~.) 2. a se voala. (Vocea i s-a ~.)

arată toate definițiile

Intrare: estompat
estompat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • estompat
  • estompatul
  • estompatu‑
  • estompa
  • estompata
plural
  • estompați
  • estompații
  • estompate
  • estompatele
genitiv-dativ singular
  • estompat
  • estompatului
  • estompate
  • estompatei
plural
  • estompați
  • estompaților
  • estompate
  • estompatelor
vocativ singular
plural
Intrare: estompa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • estompa
  • estompare
  • estompat
  • estompatu‑
  • estompând
  • estompându‑
singular plural
  • estompea
  • estompați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • estompez
(să)
  • estompez
  • estompam
  • estompai
  • estompasem
a II-a (tu)
  • estompezi
(să)
  • estompezi
  • estompai
  • estompași
  • estompaseși
a III-a (el, ea)
  • estompea
(să)
  • estompeze
  • estompa
  • estompă
  • estompase
plural I (noi)
  • estompăm
(să)
  • estompăm
  • estompam
  • estomparăm
  • estompaserăm
  • estompasem
a II-a (voi)
  • estompați
(să)
  • estompați
  • estompați
  • estomparăți
  • estompaserăți
  • estompaseți
a III-a (ei, ele)
  • estompea
(să)
  • estompeze
  • estompau
  • estompa
  • estompaseră
extompa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)